În timp ce românii își strigă victoria cu flori, steaguri și live-uri pe TikTok, în spatele cortinei, magistrații din Ploiești și un băiat deștept din Serbia schimbă scena. Nu este un scenarist Netflix, ci Sebastian Ghiță, regizorul din umbră al haosului legal care transformă Curtea de Apel Ploiești într-un soi de Casă a Poporului cu tobe și bas.
Românii cred că votează. Ba chiar se bucură. Ies în stradă, filmează TikTok-uri cu hashtaguri despre „democrația salvată” și „vocea poporului”. Dar ce nu se vede este telecomanda. Nu e nici la Cotroceni, nici la Bruxelles, ci într-o cameră întunecată din Belgrad, acolo unde un fost deputat fugar, Sebastian Ghiță, zâmbește subtil și apasă butoane invizibile.
Recent, Curtea de Apel Ploiești a dat din nou semnalul de „Nu ne pasă de ÎCCJ, nici de CCR!”. După ce decizia lui Alexandru Vasile de a suspenda anularea alegerilor a fost spulberată de Înalta Curte, un alt judecător din aceeași instituție își încearcă norocul. Se acceptă probe, se citează Administrația Prezidențială, se flutură idei despre competență penală și se bagă pe sub ușă o sesizare către CJUE. E clar: nu avem justiție paralelă, avem un turn de control alternativ, de unde Ploieștiul devine capitala rezistenței juridice la ordinele constituționale.
Curtea de Apel Ploiești: sanctuar al independenței… față de lege?
Judecătorii care ignoră deciziile CCR sunt puși sub reflectorul unei întrebări simple, dar arzătoare: cine trage sforile? Nu e prima dată când Curtea de Apel Ploiești sare calul. În trecut, dosare grele de corupție s-au evaporat aici în aerul dulce de Prahova, cu avocați zâmbind și inculpați ieșind pe ușă mai repede decât intră. Iar acum, tot aici se inventează jurisprudență împotriva jurisprudenței.
Coincidență? Nu prea.
Sebastian Ghiță, fugarul nostru VIP, a fost deputat de Prahova, sponsor de partide, patron media, susținător fervent al „reformei în justiție”… adică al judecătorilor care nu încurcă planurile. De la Ploiești și până în Serbia, drumul pare asfaltat cu prietenii vechi, mandate anulate și cauze distribuite… inspirat.
Cum se face că tocmai instanța care dă tonul în respingerea autorității CCR este cea în care, în trecut, dosarele grele ale DNA Prahova se rostogoleau ca pepenii pe rampă? De ce se invocă jurisprudență falsă (cazul CAB 2018) pentru a ataca decizii constituționale? Cine sunt oamenii care cred că pot decide în locul Curții Constituționale ce este și ce nu este lege?
Votul marionetă și iluzia democrației
Între timp, cetățeanul crede că „a câștigat”. Dar e ca-n bancul cu lupul și mielul. Mielul crede că i-a dat lecție lupului pentru că l-a scuipat între ochi. Lupul deja a pus masa.
Alegerile anulate, reprogramate, răsuspendate, atacate în contencios, reanalizate de CJUE și reinterpretate. Instanțele de provincie nu sunt decât simptomele unei lovituri silențioase de stat. Nu cu tancuri, ci cu robe. Nu cu arestări, ci cu „excepții de neconstituționalitate” pescuite din sertar.
Iar de undeva, dintr-un colț al Balcanilor, Ghiță zâmbește. Nu pentru că a învins. Ci pentru că poporul chiar crede că el a învins.
Reeditarea unei loialități balcanice – de la diguri la dosare
N-ar trebui să ne mire nimic. În 2014, premierul Victor Viorel Ponta se lăuda că a salvat Serbia de la inundații, rupând diguri și înecat sate din România ca să scadă debitul Dunării. „Gest de vecinătate”, spunea atunci propaganda guvernamentală. Unii mai cârcotași ziceau că să îneci votanții tăi ca să-i salvezi pe ai altora nu prea sună a strategie electorală inspirată. Dar, hei, poate era doar un gest de bunăvoință pentru un viitor partener de exil.
Azi, 11 ani mai târziu, altceva se scufundă în România: democrația. Și tot pentru a păstra Serbia uscată. În timp ce românii cred că votul lor contează, cineva de la Belgrad își usucă mâinile pe telecomandă, ștergând praful de pe butonul „Suspendă CCR”, „Rejucă turul 2”, „Competență penală alternativă”.
Dacă în 2014 apa a fost redirecționată spre România, în 2025 abuzul de drept se revarsă tot din aceeași direcție. Doar că acum nu mai curge pe canalele de irigații, ci pe canalele TV de partid și prin registrele instanțelor din Ploiești.