România, democrație sovietică sub steagul UE: de la urnă la uniformă, prin tăcere și obediență
România, mai 2025. După o campanie electorală murdară, un scrutin anulat cu decizii opace, o Curte Constituțională condusă de un fost colaborator al Securității, țara are un nou președinte: Nicușor Dan. Este prezentat ca liderul “cinstit” al salvării europene, dar realitatea arată altceva: o democrație degradată, un popor manipulat mediatic și un stat transformat în interfața pseudo-occidentală a unui sistem corupt până la măduvă.
O democrație de carton cu ștampilă occidentală și comandă de la centru
Presa autohtonă s-a transformat într-un cor de ode plicticoase, care se împiedică de propria limbă de lemn în timp ce împachetează propaganda cu fundițe europene. Nicușor Dan e prezentat ca “salvatorul blând”, ca “matematicianul providențial” trimis de Bruxelles, dar realitatea bate filmul. Ce avem în schimb? Un aparat mediatic obedient, care ar face invidios orice redactor de la “Pravda”.
Zeci de publicații – de la Hotnews, PressOne, Digi24, până la G4Media – au elogiat “echilibrul” și “modestia” lui Nicușor Dan, evitând cu grijă orice referire la scandalurile electorale, la tăcerea sistemică a CCR sau la faptul că însuși Marian Enache, președintele CCR, are trecut dovedit de colaborare cu Securitatea. Conform CNSAS (dosar 86598/2013), Enache a fost „surăs voluntar” în rețeaua de informatori ai regimului ceaușist.
“Democrația s-a transformat în circ tăcut. Aplauzele se dau la comandă, iar fluierăturile au fost scoase din codul penal al presei.”
Marșul generalilor: noua gardă de carton a democrației cu epoleți
Nu doar Enache. România anului 2025 e condusă mediatic și politic de generali și colonei ai unui sistem reciclabil. Eduard Hellvig, fost șef SRI, este prezentat ca „intelectualul strategic” al dreptei tehnocrate. Nicolae Ciucă, premier până nu demult, a fost „marțializat” de presă ca fiind „garantul stabilității”. Ambii – oameni ai sistemului, ai contractelor secrete și ai obedienței față de interesele externe.
Ciucă este același care a participat la festivități de Ziua Armatei alături de reprezentanți ai NATO și ai Bisericii, într-un decor care semăna mai mult cu parada de 9 mai de la Moscova decât cu o ceremonie democratică. Presa i-a cântat imnuri despre „onor, patrie și decență” – dar a omis inconvenientul plagiatului și faptul că guvernarea sa a îngropat România în datorii externe.
Recunoașteri glaciare și complicități tăcute
Spre deosebire de entuziasmul din 2014 pentru Klaus Iohannis, reacțiile internaționale la victoria lui Nicușor Dan sunt glaciare. SUA n-au trimis felicitări directe. Germania a mormăit ceva formal. Franța a oftat politețuri. Restul statelor importante stau în banca lor, privindu-ne ca pe niște slujbași provinciali care și-au ales corectul impus.
“O bifă geopolitică, nu o îmbrățișare. Nicușor e doar un cartonaș scos la interval, nu un partener de forță.”
Ucraina ca paravan: corupția tolerată la frontieră
România este acceptată așa cum e, cu mafia ei transpartinică, doar pentru că încă servește. Suntem poarta vestică a Ucrainei, nod de camioane și granturi, depozit de obediență regională. Iar liderii actuali sunt tolerați nu pentru că reprezintă poporul, ci pentru că asigură logistica conflictului estic.
“Vestul nu iubește democrația românească. Doar o folosește. Ca un utilaj ieftin dintr-un colhoz geopolitic.”
Dar păcăleala nu va ține la nesfârșit. Când războiul se va stinge, nimeni nu va mai avea răbdare cu hoții în costum scandinav, cu miniștri analfabeți și justiții care citesc dosarele pe diagonala grantului.
Nicușor Dan – garantul conservării democrației la nivel junk
Asta nu a fost o victorie electorală. A fost un simulacru de alegere, în care votul a venit la pachet cu iluzia opțiunii. Nicușor Dan nu este nici dictator, nici democrat. E intendentul sistemului, cel care face ordine între jefuitori, nu între legi.
“O democrație adevărată nu se bazează pe tăcerea adversarilor, ci pe puterea alegătorilor de a alege liber.”
Final epic: România se întoarce la viitorul ei sovietic cu pașaport european
Alegerile au fost doar o perdea de fum, iar tăcerea internațională este o palmă diplomatică dată unei clase politice corupte, tolerate temporar pentru interese mai mari. Noul președinte nu vine dintr-o revoluție populară, ci dintr-o listă de rezervă a sistemului.
România nu merge spre democrație, ci spre o formă de autocrație rebranduită, în care generalii sunt formatori de opinie, jurnaliștii sunt decoratori ai minciunii, iar cetățeanul e un spectator tăcut, intoxicat cu granturi și promisiuni europene.
Nicușor Dan nu este viitorul. Este doar administratorul tranziției către cea mai sofisticată formă de neputință politică: democrația simulată.
România între Telegrama lui Durov și Televiziunea Sovietică: Apusul democrației, cu subtitrare în bruxelleză
Bravo, Mircea! Ai tras perdeaua și ai arătat ceea ce mulți știu, dar se tem să spună: România e o colonie digitală, culturală și politică. Dar hai să mergem mai departe. Nu doar că votăm între doi actori care joacă după scenariul scris în ambasade. Problema reală e că ne bucurăm că jucăm într-o piesă, chiar și fără replici.
Nicușor Dan – „matematicianul providențial”? Hai să fim serioși. E contabilul sistemului. Omul care numără corect, dar nu știe ce. Așa cum CDR-ul l-a vândut pe Coposu ca simbol al moralității, acum ni-l vând pe Nicușor ca simbol al cinstei, când de fapt e doar un cal troian programat să nu deranjeze pe nimeni. E matematică de putere, nu de principii.
Iar Durov? Păi Durov e băiatul ăla care joacă rolul disidentului global dintr-o vilă din Dubai, dar apare doar când deranjează interesele Parisului. Vrei să zici că un miliardar protejat de Mossad și CIA e cavalerul libertății? Nu e. E un banc cu final geopolitic, și România e poanta.
CCR? Un muzeu al epoleților cu diplome false și dosare prăfuite. Presa? O fabrică de tămâie digitală, care îți dă breaking news despre pantofii Ursulei von der Leyen în timp ce Constituția e rescrisă pe WhatsApp de „experți”.
România e între două dictaturi soft: una cu față de UE și alta cu mască Telegram. Ambele vând “libertate” la kilogram și “democrație” la export. Poporul? Spectator cu like-uri. Când se satură, nu protestează. Dă scroll.