Negocierile care fac prăpăd în Rusia

Putin, Zelenski și Erdogan la masa negocierilor, cu fundal de război și ruine în spateNegocieri într-o lume în ruină. Președinții Vladimir Putin și Volodimir Zelenski dau mâna sub privirea lui Recep Tayyip Erdoğan, într-o scenă care simbolizează fațada diplomatică a „păcii”. În spate, realitatea necosmetizată: orașe distruse, vieți pierdute și o pace care nu vine niciodată.

Negocierile Rusia–Ucraina desfășurate în Istanbul, în 2025, nu sunt despre pace.

Sunt despre control. În timp ce rețelele sociale îți servesc aceeași salată de meme-uri, știri reciclate și indignări controlate, în lumea reală s-a discutat, din nou, despre viață și moarte, despre război și retragere, despre prizonieri și fronturi. S-a discutat la Istanbul, între Rusia și Ucraina, iar tu, cititorule, n-ai aflat nimic. Nu pentru că nu ai avut cum. Ci pentru că nu ai vrut să vezi.

A fost un nou episod în teatrul diplomatic al războiului. Cu o propunere oficială de armistițiu limitat, un schimb de prizonieri și promisiunea unei pauze pentru strângerea cadavrelor. S-a semnat un memorandum? Nu. Dar s-a transmis ceva clar: următoarea etapă începe.

Cine a negociat și ce s-a cerut?

Conform canalelor Telegram rusești, ulterior confirmate parțial de surse occidentale (Reuters, Al Jazeera), Moscova a transmis la Istanbul un proiect de memorandum informal care conține următoarele puncte:

  • Propunerea unui armistițiu temporar de 2–3 zile pe anumite segmente ale frontului pentru recuperarea cadavrelor;
  • Inițierea unui mecanism de schimb al prizonierilor grav răniți;
  • Acceptarea unui canal de comunicare direct între comandamentele militare din Herson și Harkov, pentru a evita escaladările accidentale.

Răspunsul părții ucrainene a fost previzibil: „vom analiza”. Dar dincolo de forma diplomată, substanța este tulburătoare.

Nu e pace. E reorganizare.

În logica Kremlinului, orice discuție de tip „umanitar” e o paranteză. O iluzie de moralitate între două acte violente. Nu se negociază pacea, ci poziționarea strategică. O pauză de 72 de ore poate însemna, pentru Rusia, repoziționarea lansatoarelor de rachete, consolidarea flancurilor din Zaporojie sau extinderea infrastructurii de război electronic în Crimeea.

Și Ucraina știe asta. Dar e forțată să mimeze diplomația. Pentru că sponsorii săi – fie ei din UE sau SUA – cer „semnale de bunăvoință” înaintea alegerilor proprii.

România? În afara negocierii. Dar în raza pericolului.

România tace. Oficial, pentru că nu face parte din formatul de negociere. Neoficial, pentru că guvernul interimar nu are mandat de politică externă. În schimb, în ultimele zile, semnale clare de escaladare s-au înregistrat aproape de graniță:

Dacă mâine România ar intra în conflict, marea majoritate a populației nu ar ști nici de ce, nici cu cine, nici cum.

Manipularea perfectă: când nu mai știi ce e război și ce e divertisment

Să ne înțelegem: nu e vina ta că ai fost manipulat. E vina ta că nu vrei să ieși din manipulare.

Supermarketul informațional în care trăiești îți oferă doar ce te face să te simți confortabil. Nu ceea ce ai nevoie.

  • Dacă TikTok îți arată soldați dansând, nu înseamnă că nu mor în tranșee;
  • Dacă știrile „pozitive” din România omit Turcia, nu înseamnă că negocierile nu au avut loc;
  • Dacă nimeni nu spune că România e o țintă de rezervă, nu înseamnă că nu este.

Tu alegi dacă stai în tăcerea asta autoimpusă.

Ce e de făcut? Începe prin a citi. Mai apoi, gândește.

Poate nu poți schimba negocierile de la Istanbul. Poate nu vei fi niciodată parte într-un CSAT. Dar poți începe prin a citi articole ca acesta, până la capăt. Poți distribui. Poți vorbi. Poți întreba: „Ce se negociază în numele meu?”

Și poți refuza să fii părtaș la propria neștiință.

Istoria nu se scrie pe contul tău de Facebook

Într-o lume în care bombele pot fi lansate de la 800 km distanță și deciziile se iau în camere fără presă, singura armă reală care îți rămâne e luciditatea.

Fiecare zi în care ignori ce se discută între Rusia și Ucraina este o zi în care cineva altul decide pentru tine. Iar când vei fi întrebat de ce n-ai știut, va fi prea târziu să mai spui: „N-am văzut în feed”.

By Mircea Bivol

Mircea Bivol este jurnalist independent și fondator al publicației CrossBorderChroniclesRo. Scrie cu luciditate despre nedreptăți sociale, manipulare politică și realitățile ignorate de presa mainstream. Nu caută aplauze, ci adevărul – indiferent cât de incomod ar fi. A ales libertatea cuvântului în locul siguranței oferite de sistem. Publică articole bine documentate, inspirate din viața reală, experiențele personale și mărturii directe ale oamenilor care nu mai vor să tacă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *