O deversare masivă de apă sărată provenind din Salina Praid a contaminat grav pârâul Corund și, ulterior, râul Târnava Mică. Incidentul a fost provocat de prăbușirea unei galerii vechi și cedarea unui baraj de retenție. Conform măsurătorilor oficiale, concentrația de sare a fost de două ori mai mare decât cea din Marea Neagră.
Consecințele au fost dramatice: fauna acvatică a fost decimată, zeci de mii de oameni au rămas fără apă potabilă, iar infrastructura de alimentare a fost afectată iremediabil. CJSU Mureș a emis cod roșu, iar ISU a trimis cisterne în peste 15 localități.
Președintele Nicușor Dan a vizitat zona și a declarat:
„O să solicit Corpului de Control al premierului să stabilească vinovații. Situația era gravă și putea fi prevenită.”
A precizat și:
„Salrom și-a asumat un termen de 3 săptămâni pentru a crea un bypass tehnic care să gestioneze scurgerea apei. Se lucrează la un studiu ce va dura 3–4 luni.”
Nu există hotărâre de guvern privind aceste compensări;
Salrom nu a emis comunicate privind planul tehnic de bypass;
În zona afectată, oamenii beau apă din bidoane și animalele sălbatice mor lângă albia râurilor.
ECOCIDUL TĂCUT – CÂND SAREA DEVINE OTRAVĂ
Aceasta nu este doar o poluare industrială. Este un ecocid tăcut. Sarea a distrus microorganismele, a omorât insectele și peștii, a întrerupt lanțul trofic.
Animalele sălbatice – mistreți, cerbi, urși – care se adapă din aceste râuri, suferă: insuficiență renală, deshidratare, moarte lentă. Râurile au devenit locuri de agonie, nu de viață.
Solurile din jur sunt contaminate, culturile agricole compromise, iar biodiversitatea este, practic, suspendată.
CINE E DE VINĂ? O ISTORIE A INCOMPETENȚEI POLITICE
De la Băsescu la Iohannis și acum la Nicușor Dan, guvernele au ignorat avertismentele privind infrastructura de la Praid. Studiile de deviere a Corundului există din 2007, dar au fost aruncate în sertar.
S-a investit în pliante verzi, nu în baraje. În seminarii climatice, nu în consolidări. În „smart city”, dar nu în salubrizare de bază. Nimeni nu a verificat real dacă Salrom respectă standarde de risc structural.
IPOCRIZIA VERDE
România taxează fiecare pungă de plastic și fiecare litru de motorină cu pretexte ecologice. Dar nu reacționează când propriile instituții otrăvesc râuri.
La Bruxelles, trimitem rapoarte despre „tranziția verde”. În țară, lăsăm să curgă apă sărată peste păstrăvi, pajiști, și oameni.
CE TREBUIE FĂCUT?
Audit național al galeriilor de sare;
Construirea unui sistem de retenție de urgență și deviere a apei;
Demiterea celor responsabili din Salrom și Apele Române;
Despăgubiri clare pentru familiile afectate;
Refacerea biodiversității locale cu fonduri PNRR.
OPINIE CBCRO
România nu este într-o criză ecologică. România este un sistem prăbușit, care nu mai știe nici să prevină, nici să repare.
Cazul Praid este oglinda unei țări care și-a otrăvit nu doar râurile, ci și încrederea în normalitate. Dacă nici asta nu e o urgență națională, atunci ce mai e?
Mircea Bivol este jurnalist independent și fondator al publicației CrossBorderChroniclesRo. Scrie cu luciditate despre nedreptăți sociale, manipulare politică și realitățile ignorate de presa mainstream. Nu caută aplauze, ci adevărul – indiferent cât de incomod ar fi. A ales libertatea cuvântului în locul siguranței oferite de sistem. Publică articole bine documentate, inspirate din viața reală, experiențele personale și mărturii directe ale oamenilor care nu mai vor să tacă.
Leave a Reply