Prima știre e minciuna. Rectificarea nu mai contează – marile televiziuni răspândesc fake news cu acte în regulă
Publicul reține aproape întotdeauna prima informație, chiar dacă ulterior se dovedește falsă. Marile televiziuni profită de acest mecanism: lansează un titlu alarmist, obțin emoție și audiență, apoi, când adevărul iese la iveală, îl ascund într-o rectificare rece și puțin vizibilă.
Polonia și spectacolul „drone vs. rachete”
Pe 10 septembrie, Digi24 titra în regim de urgență despre drone rusești doborâte după încălcarea spațiului aerian polonez. În același material apărea ideea că o casă ar fi fost avariată în urma „căderii unei drone”. Impactul emoțional a fixat rapid percepția: Rusia a atacat un stat NATO.
„Alertă în Polonia: drone rusești au fost doborâte de armată după încălcarea spațiului aerian, mai multe aeroporturi au fost închise.”
La câteva zile distanță, cotidianul polonez Rzeczpospolita a publicat informația că avaria de pe acoperiș a fost provocată de o rachetă aer-aer lansată de un F-16 polonez, care nu a explodat. Ulterior, și Digi24 a preluat versiunea, într-un registru mult mai puțin spectaculos.
„Acoperișul casei a fost avariat de o rachetă aer-aer lansată de un F-16 polonez, care nu a explodat din cauza sistemului de siguranță.” — Rzeczpospolita
Varșovia și „belarușii spioni”
Un alt episod a urmat același tipar. AP News a relatat că o dronă operată de un belarus și un ucrainean a plutit deasupra unor clădiri guvernamentale din Varșovia. În presa românească, primele titluri au simplificat: „doi belaruși arestați”. Când a apărut clarificarea (belarus + ucrainean), a circulat discret, fără să mai schimbe percepția inițială.
„Poland says a drone flown by a Belarusian and a Ukrainian operator hovered near government buildings in Warsaw.” — AP News
Cum se transformă rectificarea în zgomot
Mecanismul este repetitiv: prima știre e emoție, panică și vinovat clar; a doua știre e tehnică și neatractivă. Psihologii numesc asta efectul de ancorare: creierul fixează prima versiune și filtrează tot restul prin ea. Marile televiziuni exploatează deliberat acest reflex, pentru audiență și pentru a împinge narațiuni convenabile.
Dublul standard al „fake news-ului”
Când o publicație mică greșește, e stigmatizată rapid drept „fake news”. Când greșesc canalele mainstream, se numește „rectificare”. Diferența nu e de etică, ci de putere și de vizibilitate: prima știre a lor modelează agenda publică, iar corecțiile rămân în subsolul site-urilor.
Lecția pentru cititor
Dacă vrem să nu fim manipulați, trebuie să citim și „a doua știre”, să verificăm sursele și să comparăm relatările. Altfel, prima minciună va continua să treacă drept adevăr, împinsă de titluri tari și de rectificări publicate prea târziu și prea încet.
