Corupția din România nu mai este astăzi o percepție vagă, nici o armă electorală. A devenit un fapt oficial, certificat de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, în raportul privind climatul investițional publicat în septembrie 2025. Documentul este sec, dar devastator. În câteva fraze, Washingtonul comprimă ceea ce românii trăiesc de decenii:
„U.S. investors have complained of both government and business corruption in Romania.”
U.S. Department of State – Investment Climate Statements 2025 ·
PDF – Romania
„Between 2022 and 2025, 9,635 criminal cases were closed due to statute of limitations.”
Nu este vocea opoziției, nu este un pamfletar, ci un guvern străin care se adresează investitorilor globali. Transparency International plasează România pe locul 65 din 180 de țări. Eurobarometrul din 2024 confirmă că 94% dintre antreprenorii români cred că fenomenul este generalizat. Când aproape fiecare om de afaceri dintr-o țară spune același lucru, nu mai este vorba de percepție, ci de realitate structurală.
Prescripțiile penale: amnistia mascată a corupților
Aproape zece mii de dosare prescrise în doar trei ani înseamnă o amnistie colectivă mascată. DNA a confirmat că doar între 2022 și 2024, peste 70 de dosare mari au fost închise astfel, cu prejudicii estimate la peste 200 de milioane de euro (sinteze de presă). Americanii notează sec:
„Convictions for corruption remain difficult to obtain, in part due to issues related to the statute of limitations.”
Traducerea pentru investitori e clară: România nu aplică legea, iar impunitatea este garantată. În loc să fie excepție, prescripția a devenit strategie.
De la vamă la ANAF: șpaga ca regulă de supraviețuire
Corupția nu este abstractă, ci palpabilă în cazuri concrete. În 2023, la Vama Nădlac, douăzeci și trei de polițiști de frontieră și un inspector antifraudă au fost anchetați pentru șpagă (relatări ample în presa centrală). Sumele erau ridicol de mici — câteva sute de euro pentru a lăsa să treacă un transport sau un minor fără acte. La granița Uniunii Europene, legea era vândută la bucată.
În 2024, șocul a venit chiar din guvern. Vicepremierul Dragoș Anastasiu a recunoscut public:
„Am plătit opt ani pentru ca firma să reziste. Era o șpagă de supraviețuire.”
Când un membru al guvernului admite că a fost parte a mecanismului de corupție, nu mai există scuze. Este mărturia că statul funcționează pe mită. În același an, secretarul de stat Flavius Nedelcea a fost reținut de DNA pentru instigare la abuz în serviciu (Digi24).
În paralel, sistemul PREVENT al ANI a analizat aproape 20.000 de achiziții publice în 2024 și a emis doar 19 avertismente, în valoare de 396 de milioane de lei. Nouăsprezece avertismente într-o țară unde fiecare antreprenor știe că licitațiile sunt trucate.
ANI – Rezultatele PREVENT 2024 ·
Raport de activitate 2024 (PDF)
Idolii progresismului și spectacolul orwellian al urii
Ca să acopere realitatea, România oficială produce spectacol. Exact ca în „1984”, unde cetățenii participau la „Două Minute de Ură”, ni se cere zilnic să urlăm împotriva unor dușmani inventați: „penalii”, „suveraniștii”, „putiniștii”. Orwell nota:
„Ce este realmente îngrozitor la cele Două Minute de Ură nu este nici măcar faptul că fiecare trebuie să-și joace rolul, ci, dimpotrivă, că nimeni nu se poate abține de la a intra în joc.”
George Orwell, 1984
România trăiește această frază. În timp ce ura e direcționată spre ținte convenabile, suntem invitați să aplaudăm idolii progresismului. Nicușor Dan, președintele care recunoaște:
„România are nevoie de o strategie pe care nu o avem.”
Și Ilie Bolojan, premierul prezentat ca model de eficiență, dar care conduce un guvern unde vicepremierul și un secretar de stat au fost prinși în acte de corupție. Acești oameni nu întruchipează progresismul, ci corupția mascată sub progresism.
Guvernul Bolojan și ocaua mică a lui Cuza
Imaginea lui Bolojan ca administrator impecabil s-a prăbușit odată cu Anastasiu și Nedelcea. Două cazuri în câteva luni arată că „modelul Oradea” e construit pe nisipuri mișcătoare. Și câți alții or mai fi, încă protejați?
Istoria ne oferă comparația perfectă: „ocaua mică” a lui Alexandru Ioan Cuza. Domnitorul mergea în târguri să-i prindă pe negustorii care furau la cântar. Îi expunea și îi pedepsea. Astăzi, situația e inversată: nu negustorii fură la cântar, ci guvernanții. „Ocaua mică” nu mai e în piețe, ci în ministere și în instanțe.
Justiția: independență mimată, executanță reală
Justiția românească se declară independentă, dar este dependentă de politic și de servicii. „câmpul tactic” al SRI în justiție, recunoscut de generalii Dumitru Dumbravă și Florian Coldea, nu a fost o metaforă, ci o practică. Ambii sunt astăzi în dosare penale pentru trafic de influență: Libertatea – Coldea trimis în judecată ·
Antena 3 – Dumbravă (context dosar)
În paralel, chiar procurorul general Alex Florența a recunoscut în 2024:
„Există dosare de corupție în magistratură, unele vizând inclusiv procurori în funcție.”
Declarație preluată de presa centrală în 2024
Punctul culminant a venit când Curtea Constituțională a invalidat primul tur al prezidențialelor din 2024. Decizia sună sec, dar efectul e devastator:
„Constată nelegalitatea desfășurării scrutinului și anulează rezultatul.”
Justiția nu a apărat Constituția, ci a executat ordin politic. Pentru investitori, asta înseamnă că nici votul, nici contractele, nici legea nu sunt sigure.
SUA dă tonul: investitorii onorabili pleacă
În piața globală, SUA dau tonul. Rapoartele Departamentului de Stat sunt citite de bănci, fonduri și agenții de rating. O propoziție precum „widespread corruption” devine o notă de risc. O cifră precum „9,635 de dosare prescrise” se traduce în clauze de arbitraj mai dure și costuri mai mari.
Concluzia e simplă: investitorii onești se retrag, iar locul lor e luat de investitorii care știu să navigheze corupția. România devine atractivă nu pentru capitalul curat, ci pentru capitalul murdar.
România reală vs România de carton
România progresistă nu există. Există România coruptă, mascată sub discurs european. Până când „ocaua mică” nu va fi înlocuită cu măsura dreaptă, până când justiția nu va fi cu adevărat liberă și serviciile nu vor mai dicta în tribunale, țara rămâne captivă.
Și aici trebuie spus răspicat: progresiștii nu au dorit niciodată suveranitate. Suveranitatea ar fi însemnat să lovească în corupția care îi hrănește. Au preferat să demonizeze ideea de suveranitate, ca și cum ar fi sinonimă cu Rusia, doar pentru a-și ascunde complicitățile. Dar adevărata suveranitate nu vine din Bruxelles și nici din Moscova. Vine dintr-o justiție dreaptă, din lege aplicată egal, din curățenie și transparență.
România reală nu are nevoie de vitrine progresiste, ci de o schimbare de fond. Și dacă raportul SUA are un merit, acesta este că ne-a pus oglinda în față: corupția nu mai este percepție, este realitate.
Leave a Reply