Un popor de oi naște un guvern de lupi nu este o insultă și nu este o lozincă. În 2026, acest diagnostic formulat în 1997 descrie încă, cu o precizie incomodă, mecanismele profunde ale vieții politice și sociale din România.
În urmă cu aproape trei decenii, istoricul Florin Constantiniu publica volumul O istorie sinceră a poporului român, o carte care a provocat reacții tocmai pentru că refuza să menajeze orgoliile colective. Ideea că un popor de oi naște un guvern de lupi nu era menită să umilească, ci să explice un mecanism: clasele politice nu apar din neant, ele sunt produsul societăților care le tolerează, le legitimează sau le lasă să se reproducă nestingherite.
Diagnosticele adevărate nu flatează. Ele dor.
Un popor de oi naște un guvern de lupi: rădăcinile istorice
Pentru a înțelege de ce un popor de oi naște un guvern de lupi, trebuie să ieșim din prezentul imediat și să privim pe termen lung. Istoria românilor a fost marcată de secole în care statul nu a fost perceput ca un instrument al comunității, ci ca o forță externă: imperii, suzeranități, administrații impuse, regimuri arbitrare.
În astfel de contexte, nu se formează cetățeni activi, ci supuși prudenți. Reflexele dominante devin:
- evitarea confruntării directe cu puterea,
- adaptarea individuală în locul acțiunii colective,
- negocierea supraviețuirii prin relații personale, nu prin reguli.
Această cultură a „capului plecat” nu este rezultatul unei inferiorități morale, ci al unei strategii istorice de supraviețuire. Problema apare atunci când strategia nu mai este abandonată nici după ce contextul se schimbă. După 1989, România a ieșit din comunism, dar nu a ieșit automat și din reflexele formate anterior.
Astfel, un popor de oi naște un guvern de lupi nu pentru că oamenii ar fi slabi, ci pentru că mecanismele vechi au fost reciclate într-un sistem nou.
Tranziția și reciclarea lupilor
Perioada post-decembristă a fost prezentată adesea ca o confruntare între „vechi” și „nou”. În realitate, a fost mai degrabă o tranziție a formelor, nu a fondului. Partidele s-au schimbat, discursurile s-au occidentalizat, dar comportamentele esențiale au rămas, în mare parte, identice.
În lipsa unei presiuni civice reale, noua elită politică a înțeles rapid că:
- promisiunile pot înlocui performanța,
- loialitatea de grup valorează mai mult decât competența,
- controlul resurselor este mai eficient decât controlul prin frică.
Aici se închide cercul: un popor de oi naște un guvern de lupi pentru că lupii învață repede că nu vor fi trași la răspundere. Nu pentru că sunt excepțional de inteligenți, ci pentru că societatea este fragmentată, obosită și cinică.
Când cetățeanul spune „toți sunt la fel”, el nu sancționează clasa politică. O absolvă.
Sociologia fricii moderne
Dacă înainte de 1989 frica era explicită și brutală, după 1989 ea a devenit difuză și economică. Frica de a pierde un loc de muncă, frica de sărăcie, frica de instabilitate au înlocuit frica de Securitate. Rezultatul este același: tăcere și conformism.
În acest context, ideea că un popor de oi naște un guvern de lupi capătă o dimensiune nouă. Lupii nu mai au nevoie de violență. Le este suficient:
- controlul bugetelor,
- accesul privilegiat la informație,
- manipularea mediatică.
Complicitatea nu se mai obține prin teroare, ci prin dependență. Oaia speră să fie protejată de lup, iar lupul se hrănește exact din această speranță.
2026: de la Constantiniu la cazul Călin Georgescu
În 2026, diagnosticul formulat în anii ’90 nu mai este o reflecție teoretică. El capătă chip și conflict public. Evoluția cazului Călin Georgescu reprezintă una dintre cele mai clare demonstrații ale faptului că un popor de oi naște un guvern de lupi nu este o formulă depășită, ci un mecanism încă activ.
Faptele sunt verificabile: Călin Georgescu nu a fost produsul unui partid major, nu a beneficiat de infrastructură politică clasică și nu a fost lansat prin canale media tradiționale. Vizibilitatea sa a crescut în principal prin canale alternative și discursuri critice la adresa ordinii politice existente.
Reacția sistemului a fost rapidă. Nu prin dezbatere calmă, nu prin confruntare de idei, ci prin etichetare, delegitimare și mutarea discuției din planul politic în cel al „pericolului”. Acesta este momentul în care diagnosticul devine viu.
O parte a societății a acceptat reflex aceste narațiuni, fără să ceară probe, fără să ceară dezbatere, fără să ceară transparență. Exact mecanismul descris de Constantiniu: pasivitatea maselor legitimează reacțiile de forță.
Cazul Georgescu nu este important pentru că ar oferi un „salvator”. Este important pentru că funcționează ca test democratic: testul capacității societății românești de a gestiona disidența fără panică și fără reflexe autoritare.
Aceasta este puntea directă dintre 1997 și 2026.
Un popor de oi naște un guvern de lupi: ieșirea din cerc
Dacă acceptăm diagnosticul, apare inevitabil întrebarea: ce este de făcut? Răspunsul nu este spectaculos și tocmai de aceea este evitat.
Pentru a ieși din logica în care un popor de oi naște un guvern de lupi, sunt necesare câteva schimbări fundamentale:
- educație civică reală, nu decorativă,
- solidaritate cu cei care denunță abuzurile,
- memorie istorică activă, care să împiedice reciclarea acelorași figuri sub alte sigle.
Verticalitatea are un cost. Dar lipsa ei are un preț mult mai mare: pierderea demnității colective.
Concluzia CBCRO News
Fraza care ne irită nu ne insultă. Ne descrie. Iar faptul că încă ne recunoaștem în ea este dovada că tranziția României nu este doar economică sau politică, ci profund morală.
Un popor de oi naște un guvern de lupi nu este o sentință definitivă. Este un avertisment vechi, ignorat prea mult timp.
Trezirea nu începe cu aplauze și lozinci.
Începe atunci când cetățeanul încetează să mai fie supus.
Leave a Reply