La 17 decembrie 2024, Comisia Europeană a deschis oficial o procedură împotriva TikTok, invocând posibile „riscuri sistemice” și interferențe în alegerile prezidențiale din România, desfășurate pe 24 noiembrie și anulate de Curtea Constituțională pe 6 decembrie. Decizia, luată sub mandatul președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, a marcat prima intervenție majoră a Bruxelles-ului, în baza Digital Services Act (DSA), într-un proces electoral dintr-un stat membru.
La peste un an de la acel moment, ancheta este încă „în desfășurare”. Nu există un raport public complet. Nu au fost prezentate dovezi tehnice detaliate. Iar documentele transmise de TikTok Comisiei rămân inaccesibile cetățenilor.
Această combinație — intervenție rapidă, urmată de tăcere prelungită — ridică întrebări legitime despre transparența instituțională a Uniunii Europene.
Ce investighează, de fapt, Comisia Europeană
În cadrul procedurii DSA, Comisia a solicitat TikTok o gamă largă de informații: rapoarte interne privind moderarea conținutului, evaluări de risc, date despre publicitatea politică și posibile rețele coordonate de conturi. Astfel de solicitări sunt prevăzute explicit de legislația europeană, care obligă marile platforme să coopereze cu autoritățile atunci când sunt identificate riscuri pentru procesele democratice.
TikTok a confirmat că a furnizat datele cerute de Comisia Europeană
Însă când un cetățean european a solicitat acces la aceste documente, în baza Regulamentului 1049/2001 privind transparența instituțiilor UE, Comisia a refuzat. Avocatul European al Poporului (Ombudsmanul UE) a intervenit ulterior, cerând ca materialele să fie puse la dispoziția publicului până la 30 ianuarie 2026. Comisia a menținut refuzul.
În practică, Bruxelles-ul cere platformelor transparență, dar nu aplică același standard propriei activități.
Parlamentul European cere explicații, Comisia Europeană cere timp
În 2025, europarlamentarii români Dan Barna și Vlad Voiculescu (ambii membri ai grupului Renew Europe, din partea USR) au adresat întrebări oficiale Comisiei Europene privind stadiul investigației și impactul real asupra alegerilor.
Răspunsul transmis de Ursula von der Leyen confirmă că procedura este încă deschisă și că „se colectează date” și „se analizează probe”. Totodată, Comisia a extins ordinul de păstrare a datelor către TikTok pentru a acoperi și alegerile din mai 2025 — o măsură tehnică menită să conserve informațiile, nu să confirme existența unei ingerințe.
Voiculescu a criticat public ritmul anchetei, afirmând că „democrația nu poate fi apărată cu viteza corespondenței administrative”, în timp ce Barna a subliniat decalajul dintre reacțiile instituționale și dinamica rapidă a platformelor digitale.
Ce ar presupune, în mod normal, dovezi de ingerință
Din punct de vedere tehnic, o investigație serioasă privind interferența electorală ar putea produce indicatori concreți: rețele de conturi coordonate, tipare artificiale de distribuție, infrastructură comună sau fluxuri financiare legate de publicitatea politică.
Până în prezent, Comisia Europeană nu a publicat astfel de elemente. Nu există grafuri de rețea, liste de conturi sau rapoarte detaliate accesibile publicului. În schimb, comunicările oficiale folosesc termeni generici precum „risc sistemic” sau „posibilă ingerință” — formule administrative care nu echivalează cu probe juridice.
Această lipsă de detaliu face dificilă evaluarea proporționalității intervenției europene.
Umbra Pfizergate și problema precedentului
Cazul României se desfășoară pe fundalul unei alte controverse majore: Pfizergate. În 2024, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că refuzul Comisiei de a publica mesajele SMS dintre Ursula von der Leyen și CEO-ul Pfizer, legate de contracte de vaccinuri de miliarde de euro, a fost ilegal. La luni după hotărâre, mesajele nu au fost făcute publice.
Pentru critici, această paralelă alimentează percepția unui tipar: documente sensibile, interes public ridicat și o rezistență constantă la transparență.
Concluzie: o lecție incomodă despre putere și responsabilitate
Până astăzi, Comisia Europeană nu a prezentat dovezi publice care să demonstreze o ingerință externă masivă în alegerile din România. În schimb, a păstrat sub cheie datele centrale ale investigației și a cerut răbdare.
Pentru o Uniune care își fundamentează legitimitatea pe statul de drept și transparență, această abordare este problematică.
România riscă să devină un precedent: un caz în care un proces electoral este plasat sub supraveghere europeană, fără ca cetățenii să poată vedea faptele care justifică această intervenție.
Democrația nu poate funcționa pe bază de dosare confidențiale și comunicate sumare. Ea presupune acces la informație, control public și responsabilitate instituțională.
Fără acestea, chiar și cele mai bine intenționate mecanisme de protecție pot începe să semene cu administrarea tehnocratică a votului.
Disclaimer editorial:
Acest articol se bazează exclusiv pe informații publice, comunicate oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, declarații ale europarlamentarilor și documente accesibile publicului la data redactării. Analiza reflectă o interpretare jurnalistică independentă și nu formulează acuzații. Pentru acuratețe, informațiile au fost verificate din surse multiple.
Leave a Reply