De la “dolarul japonez” la criptomoneda de rezistență: Cine pierde și cine câștigă în noul război economic mondial?

Lecția uitată a Imperiului Japonez

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Japonia imperială a impus bancnote proprii în teritoriile ocupate din Asia de Sud-Est, cunoscute drept „banii de ocupație japonezi” sau, informal, „dolarul japonez”. Intenția era clară: eliminarea influenței britanice și olandeze și instaurarea unei supremații monetare prin forță militară.

Dar moneda impusă, fără acoperire reală și fără încrederea populațiilor locale, a devenit simbolul eșecului. Când Japonia a pierdut războiul, bancnotele lor nu mai valorau nici hârtia pe care erau tipărite. Lecția? O monedă fără încredere și acoperire nu supraviețuiește, indiferent de puterea militară sau economică.

Actorii globali și noul front monetar

BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud + noii membri) doresc o lume multipolară, unde deciziile economice nu mai sunt dictate de Washington sau Bruxelles. Ei lansează parteneriate comerciale regionale, sisteme de plăți alternative și discută despre o monedă comună ancorată în resurse reale.

SUA, sub Donald Trump, apără supremația dolarului dar recunoaște viitorul digital: creează o rezervă strategică de Bitcoin și amenință cu tarife de 100% statele BRICS dacă încearcă să lanseze o monedă alternativă globală.

Uniunea Europeană este prinsă între alianța cu SUA și nevoia de a coopera economic cu BRICS. Politica energetică defectuoasă, lipsa suveranității fiscale și criza demografică o fac vulnerabilă în orice scenariu.

Cine a fost afectat cel mai grav de inflație?

Europa, în special Germania, Franța și țările din Est, suferă de inflație reală severă, devalorizarea monedei și explozia prețurilor la bunuri de bază.

SUA maschează inflația prin manipulare statistică și indexare artificială a salariilor.

Africa și America Latină suferă din cauza importurilor scumpe și a sistemelor fiscale ineficiente, dar recurg la criptomonede ca formă de refugiu.

Unde își țin oamenii economiile?

Aurul rămâne activul tradițional de refugiu.

Bitcoin și Ethereum sunt preferate de tineri și populații din țări cu instabilitate cronică.

Monedele BRICS câștigă teren în tranzacții bilaterale.

Euro – deși „stabil” oficial, suferă de lipsă de încredere în sudul și estul Europei.

Cine are șanse reale să supraviețuiască economic?

SUA: cât timp dolarul e rezervă globală, supraviețuiește prin putere militară și tehnologică.

China: cu rezerve valutare imense și controlul asupra materiilor prime, este pregătită pentru tranziția globală.

India: demografie favorabilă, digitalizare accelerată, autonomie economică emergentă.

UE: fără reforme fiscale și strategii industriale comune, riscă irelevanța economică.

Cauze și efecte ale crizei globale

Cauze:

• Tipărirea excesivă de bani de către băncile centrale
• Războiul din Ucraina și ruptura energetică Europa–Rusia
• Pandemia și cheltuielile nesustenabile ale statelor
• Tranziția ecologică impusă rapid și ineficient
• Slăbirea instituțiilor financiare internaționale

Efecte:

• Eroziunea clasei de mijloc
• Radicalizarea politică (extrema dreaptă sau populism fiscal)
• Fuga către active reale: aur, criptomonede, terenuri
• Reconfigurarea alianțelor geopolitice

Scenariul rușinos: Uniunea Europeană salvează Vestul și abandonează Estul?

UE se pregătește tăcut pentru „Europa cu două viteze”. Într-un context de hiperinflație, e foarte posibil:

• Reintroducerea controalelor de frontieră pentru a separa economiile instabile de cele „curate”
• Acces limitat la fonduri UE pentru state considerate „corupte” sau „ineficiente”
• Aplicarea unei selecții naturale economice, în care România, Ungaria sau Bulgaria devin periferii tolerabile, dar sacrificabile

Uniunea Europeană ca selecție naturală

Sub eticheta „coerenței europene” se ascunde un mecanism de eliminare economică. Estul este păstrat ca zonă de forță de muncă ieftină și piață de desfacere, nu ca partener strategic. Bruxelles-ul vorbește despre „reformă”, dar impune austeritate selectivă.

Moartea motorului: cum migrarea investițiilor distruge modelul economic al Europei

Germania, considerată motorul Europei, își mută masiv investițiile în China și SUA (BASF, VW, Siemens). Costul energiei, reglementările ecologice și lipsa forței de muncă eficiente împing companiile afară. Strategia: materii prime ieftine din Asia, valoare adăugată în Europa. Dar fără lanț industrial intern, Germania devine doar showroom de lux.

Made in China, finalizat în Germania: strategia riscantă a unui colos care își pierde rădăcinile

Germania speră să păstreze brandingul și inovarea, dar cedează controlul real al producției. Este exact ce făcea România în anii ’90, doar că sub altă mască. Fără industrie, nu există suveranitate fiscală. Fără suveranitate, vine falimentul social.

România: ce se alege de periferie într-o Europă dezindustrializată?

România nu mai are industrie, agricultură competitivă sau control economic. Dacă Germania devine dependentă de China și SUA, România nu va mai conta nici măcar ca piață de desfacere. Migrarea forței de muncă, deficitul bugetar și lipsa de infrastructură o transformă în zonă de asistență cronică. Viitorul? Colonizare economică tăcută.

Lecția Elveției – refuzul de a juca după regulile prăbușirii

Elveția, în 2008, și-a închis sistemul financiar extern temporar, și-a întărit moneda și a investit în comerț intern. A refuzat „ajutorul global” și și-a salvat moneda și nivelul de trai. Uniunea Europeană nu poate aplica același model – dar s-ar putea ca țările din Vest să-l copieze selectiv, lăsând Estul să se scufunde.

Cronica unui colaps anunțat: contabilitatea minciunii globale

În 2008, casele nu valorau cât se spunea. În 2025, națiunile nu valorează cât declară. Datoriile sunt rostogolite, bugetele mințite, iar inflația este o iluzie statistică. Registrele contabile ale statelor sunt falsificate. Când realitatea va izbucni, sistemul va cădea din interior.

Lecția unui imperiu uitat, reluat de o lume modernă care se autodistruge

De la „dolarul japonez” la euro, de la supremația industrială la dependența digitală, istoria se repetă. Cine ignoră realitatea economică și crede în minciuna cifrelor, se va prăbuși. Doar cei care investesc în valoare reală, controlează producția și nu-și uită rădăcinile vor supraviețui.