Progresiștii v-au dat democrație cu 34% și v-au obligat la tăcere, sărăcie și supunere.
Pe 18 mai 2025, 12 milioane de români au mers la urne. Din aceștia, doar 53,6% l-au votat pe Nicușor Dan – ceea ce înseamnă că doar aproximativ 34% din toți cetățenii cu drept de vot au ales președintele României. Restul? Au fost reduși la tăcere prin absenteism, dezgust sau neputință.
Dar cei 34% au decis pentru toți. Iar primul „cadou” venit la pachet cu noua administrație este secretizarea averilor demnitarilor – prin decizia CCR nr. 32/2025, care scoate din spațiul public declarațiile de avere și de interese. Un vis împlinit pentru toți corupții cu diplomă de „reformist european”.
Să nu știi cât fură. Să aperi ce nu ai. Să plătești și să taci.
România devine astfel prima țară din UE în care:
- averile politicienilor nu mai sunt publice;
- cetățenii pot fi mobilizați „pentru crize extinse de securitate”, fără ca Parlamentul să mai aibă ultimul cuvânt;
- micii întreprinzători sunt eliminați, în timp ce corporațiile străine prosperă;
- importurile toxice se generalizează, iar agricultura autohtonă moare;
- presa independentă e demonizată, dar propaganda cu fonduri UE se rostogolește nestingherită.
Asta e noua „normalitate”. O democrație progresistă, în care dreptul la inițiativă, transparență și control civic este înlocuit cu directive, lozinci și penalizări administrative.
România nu e Vestul. Nici măcar Rusia nu mai face asta pe față.
În Franța, Germania, Olanda, Suedia:
- declarațiile de avere sunt publice și disponibile online;
- justiția funcționează, iar conflictele de interese duc la demisii;
- contractele publice sunt monitorizate de societatea civilă, nu de rudele parlamentarilor.
În România:
- ANI e redusă la o instituție decorativă;
- CCR devine unealta care legalizează netransparența;
- noul președinte este încoronat de doar o treime din electorat și primește aplauze pentru că a „salvat democrația”.
Nu mai suntem între democrație și autoritarism. Suntem într-un autoritarism cu mască democratică.
Presa? Controlată. ONG-urile? Asanate. Vocile critice? În prag de faliment.
În paralel cu restrângerea transparenței, autoritățile statului au început să lovească în presa independentă și în organizațiile civice care nu pupă mâna puterii. Fie prin controale financiare, fie prin blocarea accesului la fonduri, fie prin acuzarea lor de „dezinformare”.
Progresismul românesc din 2025 seamănă periculos de mult cu modelul rusesc: aceiași oameni de partid în fruntea instituțiilor, aceleași rețele de influență ascunse, aceeași frică de adevăr și de jurnalism real.
Unde e reacția Occidentului?
Poate cel mai tulburător este tăcerea totală a Bruxellesului și Washingtonului. Nici Comisia Europeană, nici ambasadele partenere nu au sancționat public decizia CCR. Nicio reacție față de eliminarea unui pilon esențial al statului de drept: controlul cetățeanului asupra averii funcționarilor plătiți din bani publici.
Cu alte cuvinte, atâta timp cât România rămâne „aliat strategic” și îndeplinește comenzile de securitate – se pot închide ochii la orice. Inclusiv la moartea democrației, cu acte în regulă.
O națiune lăsată în genunchi
Românii sunt astăzi împinși spre pasivitate, sărăcie și abandon. Tinerii pleacă, bătrânii mor așteptând pensii „mărite” din promisiuni, iar clasa de mijloc dispare sub presiunea fiscală și inflația mascată. În același timp, elitele își umplu conturile, se ascund în spatele unor hotărâri „constituționale” și proclamă victoria „noii democrații”.
Dar democrația nu înseamnă să alegi un rege o dată la 5 ani, ci să participi, să afli, să controlezi. Iar când transparența e abolită, mobilizarea devine obligatorie, iar inițiativa economică este confiscată – nu mai e democrație, e ocupație internă.
Nicușor Dan a fost ales de doar 34% dintre românii cu drept de vot, dar decizia CCR care secretizează declarațiile de avere arată că noua „democrație progresistă” vrea cetățeni obedienți, nu implicați.
📎 Dovezi și surse:
- CCR: Decizia 32/2025 privind neconstituționalitatea publicării declarațiilor de avere
- Transparency International 2024: România – percepție ridicată a corupției în sectorul public
- Portalul european pentru transparență: legislații naționale în materie de integritate
- Legea franceză privind accesul la datele de avere ale funcționarilor publici
2 comentarii
1. Președinte cu 34%, democrație cu porția.
Majoritatea n-a votat, dar minoritatea a decis pentru toți. Restul? Să tacă și să plătească factura.
2. Primul cadou? Secretul averilor.
Democrație în stil nou: votezi o dată, apoi nu mai ai voie să întrebi nimic.
3. România devine țara în care nu știi, dar plătești.
Funcționarii se îmbogățesc discret, tu te mobilizezi pentru „securitate extinsă”. Adică liniște… la buzunar.
4. Corporațiile cresc, țăranii dispar.
Piața e liberă… pentru cei mari. Restul, la coadă cu roșiile în mână și taxele-n spinare.
5. Presa independentă, în colțul rușinii.
Dacă nu scrii ce trebuie, rămâi fără bani. Dar cu multe controale „aleatorii”.
6. UE? Tace complice.
Dacă aduci liniște strategică, poți distruge ce vrei. Inclusiv statul de drept.
7. În Vest se declară. În România se ascunde.
Transparența europeană a trecut pe la noi, dar n-a rămas. A zis că-i prea întuneric.
8. ANI – muzeu de integritate.
Instituție decorativă cu siglă frumoasă. Nicio grijă, nu deranjează pe nimeni.
9. CCR – notarul netransparenței.
Când vrei să ascunzi ceva legal, suni la Curtea Constituțională.
10. Tinerii pleacă, bătrânii așteaptă, mijlocul dispare.
România devine showroom de sărăcie modernizată. Cu fundal sonor: „Democrația a învins!”
11. Noua democrație cere tăcere, nu participare.
Să nu întrebi, să nu afli, să nu deranjezi. Asta e cheia succesului civico-militar în 2025.