Acordul UE-Mercosur a fost validat oficial la nivelul Consiliului Uniunii Europene cu votul favorabil al României, o decizie care marchează începutul unui proces ireversibil de deconstrucție a suveranității alimentare în numele Agendei 2030. În timp ce marile capitale europene, precum Parisul, au simțit mirosul de praf de pușcă al revoltelor agricole și au spus un „Nu” categoric, diplomația de la București a ales poziția ghiocelului. Nu este vorba doar despre un tratat comercial; este actul de deces al agriculturii tradiționale, sacrificată pe altarul unei inginerii sociale iacobine care dorește un cetățean european fără rădăcini, dependent total de lanțurile de aprovizionare controlate politic.
Arhitectura trădării: Mecanismul votului pentru Mercosur
În spatele ușilor închise de la Bruxelles, acest acord a fost negociat timp de două decenii, fiind blocat de state care își prețuiesc pământul. Totuși, presiunea exercitată de BusinessEurope – gigantul de lobby al multinaționalelor – a învins. România a votat „pentru”, ignorând avertismentele lansate de Copa-Cogeca, vocea fermierilor europeni, care a numit acest tratat „o lovitură de grație”.
Procesul politic prin care România a validat acest acord este o lecție de lipsă de transparență. Oficialul român nu mai răspunde în fața țăranului din Bărăgan, ci în fața birocrației care gestionează fondurile de coeziune. Votul pentru Mercosur reprezintă abdicarea de la datoria de a proteja producătorul local în favoarea unor promisiuni de „liberalizare” care nu sunt decât instrumente de concentrare a puterii economice în mâinile câtorva conglomerate transnaționale.
Mercosur și ingineria prețului: Distrugerea programată
Diferența de preț dintre un kilogram de carne de vită produs în România și unul adus din Brazilia nu este rezultatul unei eficiențe naturale, ci al unei duble măsuri revoltătoare. Fermierul european este sufocat de strategia „Farm to Fork” (pilon al Agendei 2030), fiind obligat să reducă îngrășămintele și pesticidele, în timp ce prin acordul Mercosur se importă produse tratate cu substanțe interzise în UE.
Conform rapoartelor PAN Europe (Pesticide Action Network), peste 180 de substanțe chimice toxice, precum paraquatul sau atrazina, sunt folosite legal în țările Mercosur. Este o inginerie socială perversă: distrugi producătorul local prin reglementări „verzi” imposibile, ca apoi să aduci hrană ieftină și tratată chimic de la 10.000 de kilometri distanță. Scopul final? Falimentul fermelor de familie și concentrarea pământului în mâinile marilor fonduri de investiții.
Cetățeanul fără stat: Mercosur și agenda de subjugare
Viziunea iacobină de la Bruxelles urmărește crearea unui „om nou”: cetățeanul european care nu mai are loialitate față de statul național, ci față de o autoritate tehnocratică abstractă. Agenda 2030, sub masca „sustenabilității”, facilitează deposedarea cetățeanului de autonomie. Un om care nu își poate asigura hrana din resurse locale este un om ușor de controlat prin ID-uri digitale și portofele electronice.
Acordul Mercosur funcționează ca un instrument de „supunere prin foame”. Când piețele locale dispar, accesul la hrană devine la fel de simplu de tăiat ca apăsarea unui buton de „delete” pe un profil digital. Cetățeanul devine o simplă unitate biologică, un consumator și plătitor captiv într-un sistem unde statul-națiune a fost înlocuit de o organizație politică și economică globală.
Calitatea alimentelor în contextul tratatului Mercosur
Dincolo de economie, există impactul biologic. Produsele care traversează Atlanticul nu sunt „de fermă”, ci rezultatul unor procese industriale masive. Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) avertizează că aceste lanțuri lungi cresc riscurile microbiologice și reduc calitatea nutritivă. În statele Mercosur, antibioticele sunt folosite ca promotori de creștere, o practică interzisă în UE, dar care va ajunge pe mesele românilor prin acest vot iresponsabil.
Analiza istorică a servilismului și rolul României
România a fost convinsă, începând cu anii ’90, să își demanteleze industria și să își transforme agricultura într-o piață de desfacere. Datele Eurostat confirmă pierderea a sute de mii de ferme mici în ultimul deceniu. Votul pentru Mercosur este ultima etapă a acestui proces de colonizare economică.
În timp ce miniștrii se laudă cu cifre macroeconomice la televizor, realitatea din teren este cea a unor sate pustiite, unde pământul este lucrat de utilaje gigantice aparținând unor holdinguri străine. România nu a fost obligată să voteze „pentru”. A avut opțiunea prudenței, dar a ales alinierea, confirmând că elita politică servește interese transfrontaliere în detrimentul propriului popor.
Concluzie: O decizie împotriva viitorului european
Acordul UE-Mercosur nu este doar un document tehnic; este o decizie strategică ce influențează structura civilizației noastre. România a ales să fie laboratorul de testare al unui experiment de inginerie socială care va lăsa satele pustii și mesele pline de alimente procesate industrial.
Documentație oficială:
Leave a Reply