Mobilizare tăcută
Începând cu luna ianuarie 2025, statul român a modificat declarația fiscală D112 prin introducerea unor rubrici privind rezerviști dispăruți în război. Până la sfârșitul lunii aprilie, CSAT a aprobat oficial un set de măsuri care consfințesc o pregătire militară completă, dar fără a declara oficial starea de război. Acest articol demonstrează, cu dovezi, că România este deja într-un proces de mobilizare tăcută pentru conflictul regional din Ucraina.
D112 ca act de recunoaștere a conflictului
- Din ianuarie 2025, ANAF a introdus în D112 rubrici pentru:
- Rezerviști voluntari dispăruți, răpiți sau căzuți în captivitate;
- Rezerviști voluntari în afara perioadelor de instruire.
- Deși nu a fost emis niciun comunicat oficial, aceste modificări se referă direct la o situație de conflict armat real.
Deciziile CSAT din 30 aprilie 2025
- Aprobarea a patru Legi ale Apărării care:
- schimbă definiția stării de mobilizare;
- permit convocarea rezerviștilor fără vot parlamentar;
- introduc termenul ambiguu “criză cu implicații de securitate extinsă”.
- Contractarea unui credit european pentru înzestrare militară pe 40 de ani.
- Includerea industriei românești în programul de armament.
Legislație disimulativă din 2024
- OUG 119/2024 permite autorităților locale să aloce logistică pentru “mobilitate națională de criză”.
- A fost justificată public prin criza energetică, dar prevede transferuri de resurse în scop militar.
OUG 119/2024 – mobilizare camuflată în criză climatică
Deși prezentată public drept o măsură pentru sprijinirea gospodăriilor vulnerabile în contextul tranziției energetice, OUG 119/2024 introduce, pe nesimțite, expresii vagi precum „mobilitate națională de criză”, fără a le defini clar. Sub acest pretext, autoritățile locale pot fi mobilizate pentru redistribuirea resurselor și activarea logisticii teritoriale – elemente esențiale pentru o mobilizare militară descentralizată. Astfel, ordonanța acționează ca un cal troian legislativ, legalizând o rețea de infrastructură și personal gata de acțiune, fără să declare oficial războiul.
Operațiuni și baze de date ascunse
- MApN a declanșat recenzarea tuturor rezerviștilor voluntari începând cu decembrie 2024.
- Platformă unificata MAI-MApN pentru urmărirea celor cu dublă cetățenie.
- Adrese ale prefecturilor către primării pentru verificarea spațiilor de cazare și transport militar.
Schimbarea de vocabular: război fără cuvântul “război”
Termenii oficiali folosesc expresii precum:
- “conflict regional neconvențional”,
- “măsuri specifice de apărare”,
- “implicare strategică indirectă”.
Permite statului să ia măsuri militare într-un vid legal și constituțional.
Diaspora românească: următorul pas
Baza de date a rezerviștilor a fost conectată la sistemele MAI, consulate și ambasade.
Statul român poate transmite ordine de chemare către cetățeni români din diaspora, inclusiv prin canale diplomatice.
Neprezentarea la convocare în starea de mobilizare poate deveni infracțiune penală, chiar dacă cetățeanul se află în străinătate.
În prezent, nu există temei legal pentru extrădare din state UE în lipsa unei stări oficiale de război, dar presiunea administrativă și psihologică poate deveni semnificativă.
Astfel, diaspora riscă să fie “mobilizată tăcut” fără consultare democratică, sub amenințarea sancțiunilor fiscale și juridice.
În cazul în care România va participa activ la conflict, diaspora va deveni nu doar vizată, ci și țintă strategică pentru repatriere forțată, fie prin acțiuni diplomatice, fie prin suspendarea drepturilor consulare în lipsa colaborării. Statul poate condiționa eliberarea documentelor, accesul la servicii sau recunoașterea statutului legal în diaspora, pentru a exercita presiune asupra celor vizați de ordinele de chemare.
Românii o populație tratată precum ”sclavii”
Românii nu au fost consultați, dar sunt deja parte a unei angrenaje militare care se pregătește pentru un conflict extins. În tăcere, prin formulare fiscale, ordonanțe ambigue și vocabular de eschivă, statul român a pornit pe drumul mobilizării. Nu cu arme, ci cu hărtii. Dar tot război este.
La fel cum The New York Times a avertizat odinioară America despre războaiele care încep fără a fi declarate, România trăiește azi o versiune balcanică a aceluiași scenariu. O populație sărăcită, împrăștiată pe toate continentele, a devenit țintă logistică pentru un conflict pe care nu l-a votat și nu l-a înțeles. Cetățenii nu mai sunt întrebați, doar catalogați, centralizați și, când va veni momentul, rechemați.
Românii sunt tratați nu ca oameni cu drepturi, ci ca resurse mobilizabile, piese pe o tablă de șah geopolitic. Într-o țară unde austeritatea este justificată prin solidaritate cu Ucraina, iar mobilizarea prin termeni ambigui, libertatea devine un decor de fațadă. Trezirea la realitate nu mai este o opțiune, ci o urgență națională.
Așadar, am ajuns și în faza în care un formular fiscal — D112, nu mai puțin! — devine profeție apocaliptică. Dacă statul vrea să știe ce se întâmplă cu un rezervist voluntar (dispărut, plecat, la pescuit sau în vizită la socri), e clar: mobilizare generală, război cu fasoane și dictatură mascată. Hai să fim serioși. Orice stat care mai are un dram de interes pentru propria apărare își ține evidențele la zi. Nu e Armageddon, e administrare.
CSAT-ul, acel club exclusivist pe care îl acuzăm că doarme în bocanci, face – culmea! – ce trebuie: actualizează legi, introduce concepte adaptate realității din 2025 și lasă Parlamentul să respire. Iar când vine vorba de „crize cu implicații de securitate extinsă”, sigur, nu sună poetic, dar sincer acum – preferi să declare starea de război de dragul clarității semantice? Sau să ne menținem în zona preventivă, fără să aprindem lumânarea înainte să se stingă curentul?
Cât despre OUG 119/2024… Dacă un text birocratic care pomenește „mobilitate națională de criză” e interpretat automat ca „mobilizare militară ascunsă”, atunci și „fondul de rezervă” din bugetul local poate fi tradus ca „pușculița pentru trupe secrete NATO”. Puțină răbdare cu lectura legală, că altfel ajungem să vedem taburi în spatele fiecărei Dacii Papuc.
Da, armata își recenzează rezerviștii. Șoc și groază! Ca să vezi, vrea să știe câți oameni mai are pe listă, în caz că lumea nu se termină într-un podcast, ci într-un conflict real. Asta nu înseamnă că trimit dronele după românii cu dublă cetățenie din diaspora, ci că sistemul de apărare – ce surpriză! – funcționează și în afara show-urilor TV.
Iar limbajul oficial care evită cuvântul „război”? Păi ce voiai? Comunicate gen „Dragi români, pregătiți-vă șanțurile”? Diplomația modernă a învățat de la istorie că unele cuvinte aprind scântei. Așa că preferă exprimări mai puțin dramatice. Nu e manipulare, e prudență. Poate sună vag, dar nu orice metaforă e conspirație.
Cât despre diaspora, să ne liniștim un pic. A-i trimite un e-mail cu “vezi că ești în baza de date ca rezervist voluntar” nu e echivalentul unei telegrame de război. Și nu, România nu are pârghii legale să tragă pe cineva de ureche din Germania sau Spania doar pentru că n-a răspuns la telefonul de la MApN. Dar da, statul are dreptul (și uneori obligația) să-și informeze cetățenii. Nu e coercitiv, e birocratic. Dar știu, sună mai puțin sexy așa.
Și în fine, ideea că românii sunt tratați ca “sclavi mobilizabili”, puși pe o tablă de șah geopolitică… Ei bine, e poetică. Dar poate am putea păstra patosul pentru cauze mai reale, cum ar fi faptul că avem încă localități fără canalizare, școli cu WC în curte și spitale în care pică tencuiala. Nu formularul D112 e inamicul, ci lipsa noastră de implicare civică în restul timpului.
Pe scurt: da, România își face temele, uneori discret, alteori stângaci, dar nu înseamnă că ne împing pe front în somn. Ne paște mai degrabă o criză de înțelegere decât o criză militară. Și dacă tot căutăm conspirații, hai să începem cu motivul pentru care ne e mai ușor să credem în ele decât să citim legile până la capăt.