Pavel Durov: Franța a cerut cenzura Telegram în România

Pavel Durov, fondatorul Telegram,
a dezvăluit într-un interviu de patru ore cu Lex Fridman
că Franța i-a cerut să închidă canale din România în timpul alegerilor prezidențiale.
În același dialog, Durov vorbește despre arestarea sa la Paris, o tentativă de otrăvire și despre cum marile puteri încearcă
să reducă libertatea de exprimare. Transcrierea integrală este disponibilă
aici.

Cine este Pavel Durov

Pavel Durov nu este doar fondatorul Telegram. Este un personaj aparte în lumea tehnologiei, supranumit „Zuckerberg-ul rus”, dar fără compromisurile și rețelele murdare ale omologului său american. Născut în Leningrad, crescut într-un mediu intelectual, Pavel a fondat mai întâi rețeaua VKontakte, echivalentul rusesc al Facebook. A pierdut-o după ce Kremlinul i-a cerut să colaboreze. A refuzat, și-a vândut partea și a părăsit Rusia.

Împreună cu fratele său, Nikolai Durov, un matematician de geniu cu doctorate în logică și teoria numerelor, a pus bazele Telegram – azi una dintre cele mai mari platforme de comunicare criptată din lume, cu peste un miliard de utilizatori. Nikolai este arhitectul algoritmilor de criptare, Pavel este vizionarul. Împreună au construit un refugiu digital pentru cei care nu acceptă să fie reduși la tăcere.

Arestat în Franța pentru „crimele utilizatorilor Telegram”

În august 2024, Pavel Durov a ajuns la Paris pentru o vizită scurtă. A fost întâmpinat de o duzină de polițiști, care l-au arestat ca pe un infractor de drept comun. Lista de acuzații? Peste 15 „crime grave”, toate bazate pe faptul că utilizatori ai Telegram ar fi comis infracțiuni prin aplicație.

„Am fost șocat. Nici măcar în statele autoritare nu s-a întâmplat așa ceva: să acuzi un fondator pentru ce fac utilizatorii. M-au ținut patru zile într-o cameră de beton, fără fereastră, fără pernă. Kafka, la propriu.”

Este prima dată în istoria modernă când un lider tehnologic este tras la răspundere pentru „posibile crime” ale utilizatorilor platformei sale. Un precedent periculos, menit să intimideze.

Libertatea de exprimare și guvernele care o sufocă

În dialogul cu Lex Fridman, Durov explică simplu cum guvernele funcționează: cresc puterea birocratică, inventează excepții care devin regulă, măresc taxele și reglementările, până când sufocă libertatea. Constituțiile ar trebui să protejeze individul, dar realitatea arată altceva: totul este negociabil, iar libertatea devine monedă de schimb.

„Treptat, începi să cenzurezi. Guvernul nu e un concept abstract, sunt oameni care vor mai multă influență și resurse. Libertatea individuală este prima victimă.”

România și cererea de cenzură pe Telegram

Cea mai explozivă declarație privește România. În timpul interviului, Durov povestește cum a fost abordat de șeful serviciilor de informații franceze, care i-a cerut explicit să închidă canale de Telegram în România. Motivul? Canalele sprijineau candidatul conservator la prezidențiale.

„România se pregătea de alegeri prezidențiale. Candidatul conservator nu era pe placul guvernului francez. Mi s-a cerut să închid canalele care îl susțineau. Am spus clar: am protejat libertatea în Asia, Orientul Mijlociu, Europa de Est. Nu vom începe cenzura în Europa.”

Aceasta este o bombă politică: nu Rusia, ci Franța a încercat să influențeze alegerile din România. În timp ce presa occidentală strigă „rușii intervin”, realitatea spusă de Durov arată că amestecul a venit chiar de la „aliații” noștri europeni.

Tentativa de otrăvire

Un episod mai puțin cunoscut iese la lumină. În 2018, Durov ar fi fost victima unei tentative de otrăvire. Lex Fridman a ridicat subiectul, iar Durov nu a negat. A confirmat existența atacului, dar fără detalii.

Acest episod arată până unde pot merge cei deranjați de libertatea oferită de Telegram. Când presiunile politice și arestările nu sunt suficiente, urmează metodele de tip KGB sau CIA – otrăvirea.

Ascetul care refuză compromisul

Pavel Durov nu e un miliardar tipic. Trăiește auster: fără alcool, fără viață de lux, cu un program strict de antrenamente. Prietenii lui spun că face sute de flotări și tracțiuni zilnic. Nu are telefon personal, testează aplicația pe un dispozitiv separat. Este un „călugăr digital” care refuză tentațiile puterii și presiunile financiare.

Lex Fridman confirmă: „Este unul dintre cei mai disciplinați și principiali oameni pe care i-am întâlnit.”

Telegram ca simbol al rezistenței

Telegram a devenit mai mult decât o aplicație: este o platformă pentru proteste, mișcări civice, opoziții politice. A fost folosită în Iran, în Hong Kong, în Ucraina, în Europa de Est. Tocmai de aceea este vânată de statele care nu suportă libertatea reală de exprimare.

Când guvernele nu o pot controla, încearcă să o distrugă prin arestarea fondatorului sau prin campanii de presă.

Narativul „rușilor intervin”

În cazul României, narativul oficial este clar: „rușii au intervenit”. Se repetă obsesiv, ca să intre în mentalul colectiv. Dar ce spune chiar Durov? Că Franța a cerut cenzura.

Aceasta este manipularea tipică: când nu poți controla informația, o decredibilizezi. Spui „e propaganda rusă”, chiar dacă omul care refuză cenzura nu mai are legătură cu Rusia de peste 10 ani, locuiește în Dubai și a renunțat la cetățenia rusă.

Interesele Franței și „școala de Paris”

Când citești dezvăluirile lui Pavel Durov, începi să vezi alt tablou: nu doar guvernele care presează în spatele ușilor închise, ci și interesele concrete ale statului francez în România. Cât timp la București se decide prin telefonul de la Paris, „parteneriatul strategic” devine doar o hârtie frumos colorată.

Să nu uităm: Ilie Bolojan, atunci când se afla în centrul unui scandal, a fugit rapid la Paris pentru „consultări”. Nicușor Dan, astăzi președinte, a fost „educat la Paris”. De ce contează asta? Pentru că în momentul în care un stat cere cenzura într-o țară parteneră, se bazează nu doar pe presiune diplomatică, ci și pe o rețea de oameni formați, cultivați și selectați în aceleași medii occidentale.

Nu știm cât au „intervenit rușii” acestui fost rus din Dubai, dar realitatea e că nu se pupă probele lui Nicușor cu realitatea prezentată de Durov. De aceea dezvăluirile acestuia sunt periculoase pentru narativul oficial: arată că intervenția în România nu vine doar din Est, ci și din Vest, sub formă de „consiliere”, „colaborare” sau „combatere a dezinformării”.

Telegram nu e 100% sigur

Asta nu înseamnă că Telegram este 100% sigur. După ce te țin patru zile la „beci”, cum le place progresiștilor, nu există om care să nu cedeze măcar parțial. Mari platforme au cedat deja. Telegram rezistă deocamdată, dar nimeni nu poate garanta că un gigant care adună peste un miliard de oameni nu va fi încet-încet infiltrat, presat, influențat.

Globalismul actual nu este „liber” – e doar o libertate de fațadă. Nu se ia de „oi, pitulici și năpârci” – masele amorfe sunt necesare. Țintele reale sunt oamenii care se ridică deasupra celorlalți: cei care creează platforme independente, liderii incomozi, voci pe care nu le poți cumpăra ușor.

Ce spun serviciile secrete franceze

Evident, după dezvăluirile lui Pavel Durov, serviciile franceze au negat categoric că ar fi intervenit în procesul electoral din România sau că ar fi cerut închiderea canalelor de Telegram. Ministerul de Externe de la Paris a calificat afirmațiile drept „nefondate” și „pure fabulații”. DGSE (Direcția Generală de Securitate Externă) a transmis prin purtători de cuvânt că „Franța respectă libertatea de exprimare” și că „nu se implică în procesele electorale ale partenerilor săi europeni”.

Dar întrebarea firească este: ce serviciu secret ar mai fi acela care și-ar recunoaște acțiunile sensibile? Dacă ar exista un proces-verbal, un act oficial semnat, dacă s-ar lăsa probe evidente, acel serviciu nu ar mai fi „secret” – ar fi doar o agenție de PR.

Așa funcționează istoria serviciilor de informații, fie că vorbim de Siguranța Statului din perioada interbelică sau de Securitatea comunistă: omul „invitat” la discuții nu știe dacă se mai întoarce acasă. Negarea este regula, recunoașterea e excepția – și atunci doar sub presiune politică sau judiciară.

Exact cum povestea Nicolae Steinhardt în „Jurnalul Fericirii”: trăiai cu teroarea „invitației” la Securitate, fără garanția că te mai întorci. Astăzi, metodele sunt mai „soft”, dar logica rămâne aceeași: intimidare, presiune, negare oficială.

Concluzie

Interviul de patru ore cu Pavel Durov devine o radiografie a prezentului: arestări politice, tentative de otrăvire, presiuni diplomatice și, peste toate, lipsa libertății reale de exprimare.

Durov rămâne ferm: Telegram nu va deveni un instrument de cenzură. Dar România trebuie să înțeleagă ceva mai profund: pericolul nu vine doar de la Moscova. Pericolul vine și de la cei care, sub masca „valorilor europene”, dictează ce ai voie să spui și ce nu, folosind servicii secrete care niciodată nu vor lăsa dovezi clare și niciodată nu vor recunoaște nimic.