Progresismul reeducării
În anii 1930, Adolf Hitler a venit la putere nu cu svastică și gulaguri, ci cu un program „progresist”, muncitoresc, național-socialist, care promitea dreptate socială, moralitate publică și siguranță pentru poporul german. A invocat nevoia de „curățenie morală”, de „combatere a extremismului” și de „reeducare” a celor care gândeau „greșit”. Apoi a eliminat opoziția, a închis gura presei, a blocat conturi, a ars cărți și a creat dușmani interni. Sună cunoscut? În mod similar, jurnaliști din întreaga lume – de la New York Times până la Le Monde sau Der Spiegel – au realizat comparații între derapajele moderne și tacticile fasciste ale secolului XX, fără a fi sancționați sau acuzați de apologie. Critica, analogia istorică și analiza ideologică sunt forme esențiale ale libertății de exprimare protejate în democrațiile occidentale.
În contextul alegerilor prezidențiale anulate din decembrie 2024 și al campaniilor de cenzură ce au urmat, România a demonstrat derapaje evidente spre autoritarism. Acestea pot fi analizate în lumina definițiilor formulate la Tribunalul de la Nürnberg, unde fascismul era caracterizat prin: represiune politică, eliminarea opoziției, control asupra discursului public și identificarea unui dușman intern de neutralizat. In contextul alegerilor prezidentiale anulate din decembrie 2024 si al campaniilor de cenzura ce au urmat, Romania a demonstrat derapaje evidente spre autoritarism. Acestea pot fi analizate in lumina definitiilor formulate la Tribunalul de la Nurnberg, unde fascismul era caracterizat prin: represiune politica, eliminarea opozitiei, control asupra discursului public si identificarea unui dusman intern de neutralizat.
Cazul Cristian Tudor Popescu (CTP): demonizarea votantilor
CTP a folosit platformele media pentru a eticheta votantii conservatori sau nationalistii ca fiind „prostul satului”, „zdruncinati psihic”, sau „elemente ce trebuie izolate pentru a proteja democratia”. Intr-un articol publicat de Libertatea, CTP declara: „[…] trebuie sa fii prostul satului sau rau zdruncinat psihic”. Aceste afirmatii colectivizeaza vina si exprima un dispret sistematic fata de o parte a populatiei. Aceste practici rezoneaza cu propaganda fascista clasica, care identifica si stigmatizeaza o categorie de cetateni drept obstacol pentru puritatea ideologica a statului.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2024/11/ctp-cristian-tudor-popescu-cine-voteaza-calin-georgescu-prostul-satului-sau-rau-zdruncinat-psihic-e1732645275148.jpg)
Alexandru Bogdan Stan: apel la reeducare si excludere
Jurnalistul de la Gândul Media Network a propus public blocarea conturilor de social media, concedierea si institutionalizarea in „tabere de reeducare” a celor peste 5 milioane de romani care l-au votat pe George Simion. El a afirmat, conform R3media: „Pentru cei cinci milioane […] există mecanisme care îi pot pune la punct: banat conturile de social media; amenzi; concedieri; aducerea lor în irelevanță […] tabere de reeducare; penitenciare noi.” Acest tip de discurs este in mod direct echivalent cu metodele fascismului istoric.
Campania lui Nicusor Dan: purificarea electorala
Campania lui Nicusor Dan, sustinuta de jurnalisti si influenceri din bula progresista, s-a axat pe ideea ca votul pentru AUR sau Călin Georgescu este o forma de subversiune. Intr-un interviu pentru Digi24, el afirma: „Sunt niște partide care caută scandalul […]”. S-au folosit mesaje care au asociat electoratul conservator cu analfabetismul, rusofilia, conspiratiile si incultura. Aceasta naratiune polarizanta a identificat un “pericol intern” si a promovat ideea ca salvarea Romaniei depinde de excluderea acestuia
ANCOM si CNA: cenzura politica
Vicepresedintele ANCOM, Pavel Popescu, a solicitat public suspendarea TikTok in Romania: „Cer […] suspendarea platformei TikTok […] cu privire la manipularea procesului electoral” (Digi24). CNA a actionat sincron, somand posturi media sa evite promovarea „extremismului electoral”. Conform Universul.net, CNA a amendat Romania TV pentru opinii considerate „extremiste”. Actiunile acestor institutii indica o suprimare a discursului politic advers.
ONG-ul Factual.ro: politia gandirii convenabile
Factual.ro, un proiect de fact-checking, a fost acuzat de cenzura ideologica si verificari selective. Intr-o analiza Panorama, se afirma: „Zona conservatoare e mai predispusă să răspândească teorii ale conspirației” (Panorama.ro). Aceste practici, in lipsa unui mecanism de apel, transforma platforma intr-un instrument de excludere simbolica si ideologica.
Fascismul modern nu poartă uniforma neagră și nici nu defilează cu steaguri. El vine în costume europene, cu sloganuri despre „valorile democratice”, dar acționează prin cenzură, ridiculizare, suprimare și etichetarea adversarului politic drept “pericol pentru democrație”. România post-2024 oferă indicii clare ale unei astfel de derive. Nu vorbim de o dictatură clasică, dar vorbim de o colonie ideologică ce folosește instrumente fasciste sub acoperirea progresismului și a corectitudinii politice.
Reeducarea progresistă – ghid de autoapărare pentru conservatorul speriat
de Cetățeanul Apocaliptic.
Într-o epocă în care dictatorii vin costumați în sacouri de Zara și dau interviuri la Digi24, e vital să ne păzim. Din ce? Din cenzură, din reeducare și – mai ales – din faptul că ni se spune că prostia nu mai e o virtute națională. Așadar, să demascăm fascismul cu față umanist-europeană și pantofi de piele vegană!
1. Hitler și progresismul: să nu confundăm uniforma cu ideologia
Aflăm că Hitler n-a început cu svastici și gulaguri, ci cu promisiuni progresiste. Adică, în traducere liberă, progresism = nazism soft? Excelent! În același registru, putem spune că toate brutăriile sunt periculoase pentru că și Hitler mânca pâine. Logica e clară: dacă spui „moralitate” și „siguranță”, ești pe cale să deschizi un lagăr. Cine mai are nevoie de analize politice când avem comparații istorice liniare?
2. Alegeri anulate? Cenzură? Sau doar realitate augmentată?
Alegerile din decembrie 2024 – „anulate”. Cenzură peste tot. O dictatură mai digitală decât Stalin, dar cu filtre pe Instagram. Dacă tot vorbim de Tribunalul de la Nürnberg, poate ne amintim și că acolo nu se judecau jurnaliștii pentru că și-au dat cu părerea, ci lideri care au omorât milioane. Dar în România de azi, un moderator nervos = SS în formare.
3. CTP – Führerul din redacție?
Cristian Tudor Popescu a zis că unii votanți sunt „prostul satului”? Grav! CTP n-are voie să fie elitist – doar restul au voie să creadă că intelectualii sunt „soroșiști”, „vânduți” și „trădători de neam”. Când cineva critică alegătorii lui George Simion, devine Goebbels. Dar când alții zic că toți votanții USR sunt „neo-marxiști drogați de la Bruxelles”, e libertate de exprimare. Așadar: democrație înseamnă doar libertatea de a-ți susține echipa.
4. Reeducare în tabere? Bun venit în ficțiune!
Jurnalistul de la Gândul a propus „tabere de reeducare” pentru votanți. În mod clar, o declarație absurdă, care ține mai mult de sarcasm radical decât de platformă de guvernare. Dar dacă o luăm de bună, trebuie să credem și că toți votanții AUR sunt, la rândul lor, niște haiduci care culeg fructe interzise ale adevărului. Satira e bună doar când convine.
5. Nicușor Dan și purificarea electorală (în blugi și fără steaguri)
Domnul Dan ar fi promovat ideea că votanții AUR sunt un pericol. Și? Nu tot presa conservatoare spune zilnic că progresiștii distrug România, că LGBT e o conspirație globală și că UE e o colonie a lui Soros? Dar când bula urbană spune „mă deranjează populismul violent”, deja e epurare. Se pare că sensibilitatea e unidirecțională.
6. ANCOM și CNA – bastioanele gândirii unice?
Suspendarea TikTok-ului e un pas înspre dictatură? Sau o reacție birocratică exagerată? Posibil. Dar între „TikTok periculos” și „Gulagul e la ușă” e o diferență de 70 de ani și niște milioane de morți. CNA sancționează conținut extremist? Poate pentru că incitarea la ură nu e o formă de patriotism, chiar dacă vine cu tricolorul pe fundal.
7. Factual.ro – detectorul de minciuni sau poliția gândirii?
Factual.ro e acuzat că verifică doar ce vrea. Să înțelegem că soluția ar fi să nu mai verifice nimic? E neplăcut când ți se arată că ai greșit, mai ales dacă „simți” că ai dreptate. Dar dacă verificarea faptelor e fascism, atunci ce ne dorim? Minciuni democratice?
În concluzie:
Fascismul modern nu vine în costum, cum zice autorul articolului original. Nici în ie, nici în hanorac. Vine prin dispreț față de gândirea critică, prin hiperbole fără temei, printr-o dramă perpetuă în care orice dezacord devine „cenzură”, orice ironie devine „reeducare”, iar orice opinie contrară e o „derivă spre dictatură”.
Nu suntem într-o dictatură. Suntem într-un conflict cultural. Și dacă vrem democrație, va trebui să acceptăm că și „ăia de partea cealaltă” au dreptul să vorbească. Chiar și când ne scot din sărite.