Rețeta fricii reîncălzite
Deprecierea leului la un nou maxim istoric – 5,10 lei pentru un euro – a venit la pachet cu ceva mai important decât cursul valutar: reluarea rețetei fricii. Nu e nimic nou. E același sos servit în pahare de plastic pe caldarâmul Pieței Victoriei, doar că în 2025 gustul e puțin mai rânced.
Întoarcerea la #Rezist
România a mai trăit asta. În 2017, în 2018, în 2019. #Rezist, „Noaptea ca hoții”, „Ciuma Roșie”. O națiune încolonată în jurul unei idei vagi despre dreptate, livrată cu megafoane și lanterne. S-a urlat pentru justiție, dar s-au protejat bugetele ONG-urilor. S-a cerut moralitate, dar liderii mișcărilor se remarcau mai degrabă prin exuberanță și stil de viață excentric decât prin fapte.
În frunte? O activistă cu carismă și carieră în fonduri nerambursabile, un personaj cu zâmbet californian prins în scandaluri și câțiva strategi civici care astăzi gestionează proiecte sub egida OpenSociety, OpenSourceCity sau Friedrich Herbert. Ei „au rezistat”. Noi am plătit nota.
Simion, țapul ispășitor economic
Rețeta a funcționat perfect atunci, deci e scoasă din congelator și acum. George Simion câștigă primul tur cu 41%, și dintr-odată toate posturile „independente” anunță colapsul economic. Nu din cauza datoriilor uriașe, nu din cauza fraudelor bugetare, nu pentru că România a fost jefuită sistematic 20 de ani. Ci pentru că… Simion.
Conform unei părți din presa sistemului, deprecierea leului, creșterea inflației și incertitudinea financiară sunt deja „efecte” ale rezultatului din turul I. Analiza serioasă? Nu contează. Important e ca frica să dea clickuri și voturi.
Jurnaliștii profeți ai prăbușirii
Jurnaliști conectați la fundații externe se înghesuie să prevestească apocalipsa. Digi24, Europa Liberă, G4, Spotmedia, PressOne – aceeași frază rescrisă în zece feluri: „Dacă iese Simion, cade leul, explodează deficitul, moare UE”. Dar aceiași jurnaliști uită că România plătește dobânzi record pentru împrumuturi contractate de guverne „tehnocrate” și „progresiste”, că leul s-a depreciat și sub Iohannis, și sub Cîțu, și sub Ciucă.
Poporul care crede televizorul
Poporul a rămas același. Ușor de manipulat, greu de convins. Nu citește, dar crede. Nu analizează, dar repetă. Dacă televizorul zice că Simion e cu rușii, atunci așa e. Dacă influencerul susținut de granturi spune că Nicușor Dan e salvarea, atunci așa rămâne.
Tehnocrați, globaliști și rețeaua fricii
Ce nu se spune e că „salvatorii” sunt parte din rețea. Că „tehnocrații” au fost cei mai docili executanți ai împrumuturilor internaționale. Că Nicușor Dan a fost propulsat de același mecanism care l-a înlăturat pe Ponta, pe Dragnea, și pe orice formă de naționalism economic.
Frica – monedă forte în alegeri
Frica e strategia principală. Așa cum era în 2017: „dacă nu ieșim în stradă, vine dictatura”. Acum: „dacă nu votăm Nicușor, se prăbușește totul”. Dar realitatea e că s-a prăbușit deja. Leul a căzut. Aurul a urcat. ROBOR s-a inflamat. Economia e praf. Și nu din vina alegătorului, ci a guvernelor care au trăit din împrumuturi și lozinci de campanie.
Piesa de teatru cu public naiv
Aceasta nu e o poveste nouă. Este aceeași piesă de teatru, cu actori mai bine îmbrăcați și un public la fel de deconcertat. Iar actorii ăștia, în costume de democrați europeni, sunt doar niște mimoze de partid, servanți cu diplome de decor, care-și joacă rolul pentru niște clickuri, sinecuri și o pensie specială decentă. În spate, aplaudă condeierii obedienți, mereu gata să scrie, contra cost, despre „adevărul oficial”.
România e ținută captivă între niște politicieni de carton și influenceri de partid, toți îmbrăcați în ideologie reciclabilă. Iar noi, cetățenii, privim cum ni se fură nu doar banii și viitorul, ci și vocabularul.