A satirical depiction of a Romanian-style Shrek demanding respect in Europe while dressed in a tracksuit, symbolizing hypocrisy and cultural contradiction.
În România anului 2025, este țara lui Shrek, nimic nu mai latră fără să moară. Feudalismul e viu, doar că acum are cont de Facebook.
Bomba de la Şieu: 30 de câini otrăviți, ZERO VINOVAŢI!
În comuna Şieu, judeţul Bistriţa-Năsăud, peste 30 de câini ciobăneşti au fost omorâţi cu otravă. Imaginile video au ajuns online, oamenii au sunat la 112, Poliţia Animalelor a trimis un om, DSVSA a apărut în decor… şi atât. Câinii continuă să moară.
Presupuşii autori? „Vânători” locali. Ştie tot satul. Dar se tace. Pentru că aşa-i în feudalismul românesc: doar câinele latră, omul tace.
Justiția, la PASTRAMA de OAIE
Articolul 25 din Legea 205/2004 spune clar că otravirea animalelor este infracţiune. Dar în România nu contează ce spune legea, ci dacă ai pile sau nu.
Articolul 25 din Legea 205/2004 spune clar că otravirea animalelor este infracţiune. Dar în România nu contează ce spune legea, ci dacă ai pile sau nu.
România, singura țară unde EVUL MEDIU are semnal 5G
În 1400, în Europa nu existau legi pentru protecţia animalelor, dar în 1824, Anglia fonda Royal SPCA. În Elveţia, în oraşe precum Zürich sau Berna, exista interdicţie pentru cruzimi publice faţă de animale.
În România anului 2025, sătenii din Şieu stau la pândă şi sună la 112 la fiecare maşină necunoscută. Asta nu e democraţie. E teroare cu GPS, în care poliţia vine, face poză şi pleacă.
Cățelul moare, Statul scapă
Autorităţile joacă alba-neagra cu legea. În timp ce ciobanii îşi plâng câinii de 3.000 de lei, oficialii fac „verificări”. Nimeni nu e tras la răspundere. Pentru că în România, doar câinele răspunde. Omul scapă.
Când poporul urlă și nimeni NU aude
„Nu meritați să trăiți pe acest pământ, jigodiilor… un câine este mai prieten decât un om care în minutul doi te trădează.” – o cetățeancă din județul Bistrița-Năsăud, cu lacrimi și ură, după masacrul de la Şieu.
„Nu meritați să trăiți pe acest pământ, jigodiilor… un câine este mai prieten decât un om care în minutul doi te trădează.” – o cetățeancă din județul Bistrița-Năsăud, cu lacrimi și ură, după masacrul de la Şieu.
Şi da, sunteţi dacii liberi. Liberi să ucideţi, să minţiţi, să trădaţi, să pozaţi în eroi în timp ce sunteţi doar nişte farisei cu „Doamne-ajută” în gură şi moarte în mâini.
un cetățean european
ROMÂNUL VREA RESPECT ÎN EUROPA, DAR NU ŞTIE NICI CE ÎNSEAMNĂ RESPECTUL
Românul nu cere respect pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce pretinde că este. Îşi doreşte demnitate europeană în timp ce trăieşte într-o realitate medievală pe care o neagă cu ipocrizie. Se vrea civilizat, dar refuză regulile minime ale civilizaţiei: respectul pentru viaţă, pentru lege, pentru celălalt.
Aroganţa lui se sprijină nu pe principii, ci pe comparaţii de mică invidie – „am mai mult decât vecinul”, „mi-am luat un Logan”, „am muncit afară”. Este un om care confundă statutul cu statutul de Facebook şi decenţa cu decibelii de la grătarele de weekend.
Românul îşi construieşte imaginea de ospitalier şi sociabil doar din interes: ca să primească, să smulgă, să impresioneze. În spate stă o cultură a violenţei, a minciunii, a batjocurii faţă de tot ce este slab sau dependent. Apoi se miră că este tratat ca un servitor. Dar el însuşi a fost dresat să gândească şi să se comporte ca unul.
Tolerăm cruzimea ca normă, scuipăm pe lege şi punem „Doamne-ajută” peste cadavrele câinilor otrăviţi. Cerem respect în Europa, dar acasă suntem mizerabili şi complici.
Ne mirăm că suntem văzuţi ca slugi, dar acceptăm cu bucurie rolul. Sclavia modernă nu mai are lanţuri, ci tăcere şi complicitate.
„O naţiune care nu îşi apără nici câinii, nici bătrânii, nici pădurile, e o naţiune care merită să fie sclavă.”
Bine ați venit în țara lui Shrek – dar nu cel animat
Nu, nu e vorba de personajul simpatic din filmul de animaţie. Aici, Shrek este real: un căpcăun adevărat, care urăşte oamenii, trăieşte printre ei, doarme sub cerul liber şi se hrăneşte cu dispreţ și toată fauna, indiferenţă şi moarte tăcută. E genul de monstru care nu se arată cu colţi, ci cu otravă în buzunar.
În Ţara lui Shrek, democraţia e un măgar: trage, munceşte şi e scuipată. Când moare, îi punem o lumânare pe Facebook. Şi trecem mai departe.
ŞI VOI VREŢI SĂ VINĂ CINEVA SĂ VĂ SCAPE?
Cine să mai vină? De ce să vă salveze cineva, când voi aţi refuzat orice urmă de salvare? Nu mai aveţi scăpare. Aţi otrăvit tot: câinii, pădurile, morala, speranţa. Ticăloşi fără conştiinţă, care cer salvare doar când le e frică, dar niciodată când trebuie să fie oameni. S-a terminat. Nu mai e nimeni pe drum. Nu mai vine nimeni.
Mircea Bivol este jurnalist independent și fondator al publicației CrossBorderChroniclesRo. Scrie cu luciditate despre nedreptăți sociale, manipulare politică și realitățile ignorate de presa mainstream. Nu caută aplauze, ci adevărul – indiferent cât de incomod ar fi. A ales libertatea cuvântului în locul siguranței oferite de sistem. Publică articole bine documentate, inspirate din viața reală, experiențele personale și mărturii directe ale oamenilor care nu mai vor să tacă.
