Decizia care rescrie rușinea
Pe 1 iulie 2025, România a făcut din nou istorie. Nu printr-un act de curaj moral, nici printr-un progres instituțional, ci printr-o reabilitare legală a rușinii: Curtea Constituțională a României a admis, în unanimitate, excepția de neconstituționalitate ridicată de fostul președinte Traian Băsescu – colaborator dovedit al Securității, sub numele conspirativ Petrov.
Decizia vizează Legea 243/2021, care interzicea acordarea de drepturi foștilor șefi de stat despre care s-a stabilit, prin decizie definitivă, că au fost colaboratori sau lucrători ai fostei poliții politice.
Prin această hotărâre, Curtea a considerat că legea e neclară, retroactivă și lipsită de dispoziții tranzitorii, ceea ce o face neconstituțională. Dar nu a contestat niciun moment realitatea colaborării cu Securitatea.
Cu alte cuvinte: colaborarea rămâne, consecințele dispar.
Petrov – istoria unei rușini oficiale
În 2019, CNSAS a emis un act oficial: Traian Băsescu, fost președinte al României, a fost colaborator al Securității.
În 2022, această concluzie a fost confirmată definitiv de Curtea de Apel București. Băsescu – sub numele „Petrov” – a scris note informative despre colegi de navă, persoane cu „relații externe necontrolate”, în perioada când activa ca ofițer în marina civilă.
Faptele sunt clare. Instanța a confirmat. Moralitatea ar fi trebuit să urmeze. Dar nu în România.
Legea care a îndrăznit să repare onoarea instituției prezidențiale
Legea 243/2021 a fost un act de igienă morală: dacă un fost șef de stat a fost colaborator al Securității, nu mai beneficiază de:
- indemnizația lunară;
- locuința de protocol;
- protecția SPP;
- personalul administrativ.
În 2022, Administrația Prezidențială a aplicat legea și a retras privilegiile lui Băsescu. România părea să fi făcut, timid, un pas spre justiție morală. Dar acest pas a fost întors cu spatele de CCR în 2025.
Vila de pe Aviatorilor: un palat pentru „fostul”?
În paralel cu această decizie, statul român a investit între 3 și 9 milioane de euro în renovarea unei vile de protocol pe Bulevardul Aviatorilor. Inițial, presa a relatat că vila i-ar fi fost destinată președintelui Klaus Iohannis, la final de mandat. Apoi, surse guvernamentale au sugerat că Iohannis nu o dorește și va primi o altă reședință.
Rămâne întrebarea: Pentru cine e vila cu marmură, dotări de lux și pază permanentă?
Nu avem o confirmare oficială. Dar avem o coincidență tulburătoare: în aceeași perioadă în care Băsescu își recâștigă drepturile, statul finalizează o vilă fără destinatar. Ar putea fi alocată legal, discret, printr-o semnătură.
Nu știm dacă vila este pentru el. Dar este posibil. Și, în România, ce e posibil devine adesea realitate fără explicații.
Fragmente din trecutul comunist al lui Traian Băsescu
În anii ’70 și ’80, cariera lui Traian Băsescu s-a desfășurat sub stricta supraveghere a aparatului represiv al statului comunist. Absolvent al Institutului de Marină din Constanța (1976), Băsescu a fost repartizat ca ofițer stagiar pe navele comerciale ale Navrom – o poziție de prestigiu, dar și una supusă monitorizării constante.
Conform documentelor CNSAS, între 1979 și 1981, tânărul ofițer a fost recrutat sub numele conspirativ „Petrov”. În această perioadă, a semnat mai multe note informative care vizau colegi de bord suspectați că „ascultau Europa Liberă”, că aveau rude în străinătate sau că exprimau opinii critice la adresa regimului Ceaușescu. Unele dintre acele note au dus la anchete interne sau, în unele cazuri, la decizii administrative împotriva celor vizați.
Băsescu a susținut ulterior că „doar a respectat regulamentele militare”, dar instanțele au considerat că acele acte constituie colaborare voluntară cu Securitatea. În epoca în care orice cuvânt putea distruge vieți, Petrov a fost „un om de încredere” pentru sistem.
Acest trecut nu a fost niciodată asumat. A fost doar îngropat. Până l-au dezgropat arhivele.
Securitatea nu moare. Se pensionează cu privilegii
Decizia CCR nu contestă colaborarea. Doar „corectează” modul în care aceasta poate afecta drepturile dobândite anterior.
Pe scurt: poți fi turnător, dar dacă ai fost președinte înainte să te prindă… rămâi cu totul.
Așa ajunge România, în 2025, să premieze tăcut colaborarea cu poliția politică a dictaturii. Nu pentru că trebuie. Ci pentru că poate.
CBCRO – opinie
Dacă România avea coloană vertebrală, Petrov rămânea în istorie, nu în vilă. Dacă sistemul judiciar era despre morală, nu doar despre forme, colaborarea cu Securitatea era incompatibilă cu luxul pe banii statului. Dar România de azi e o țară unde justiția morală e sugrumată în tăcere legală.
Noi nu afirmăm că vila e pentru Băsescu. Dar întrebăm ce nu vor alții să întrebe:
Cui i se pregătește palatul din Aviatorilor?
Și de ce toate indiciile ne duc spre un singur nume:
Petrov.
