Trezirea din prostie nu e doar o expresie, ci o realitate românească. Ea nu vine o dată la patru sau cinci ani, ci în fiecare toamnă, când facturile, pensiile și salariile arată poporului adevărul. Românul urlă la vot, aplaudă cu turma, dar după câteva luni se trezește amar și spune: „Am știut, dar trebuia să merg cu turma”.
Acest editorial, scris în stil satiric Caragiale 2025, analizează spaima mafiei de Georgescu, delirul progresist cu banane și blugi, prostia suveranistă de pe TikTok și trezirea ipocrită a unei națiuni care nu recunoaște niciodată că a fost păcălită.
Șocul: Georgescu în frunte la turul întâi
În noiembrie 2024, România a trecut printr-un șoc. Călin Georgescu, omul indezirabil pentru rețele, candidatul care nu era „de-al casei”, a intrat în primul tur al prezidențialelor pe primul loc. Rezultatul a căzut ca un trăsnet peste mafie.
În birourile partidelor s-a făcut liniște. Liderii politici s-au uitat unii la alții:
– „Dacă iese ăsta, cine ne mai dă contracte?”
– „Dacă ajunge el la Cotroceni, ce facem cu pilele, cu șpăgile, cu sinecurile?”
Spaima nu era că vine un om nou. Spaima era că vine unul care nu le datorează nimic.
Presa internațională a reflectat imediat surpriza. Reuters anunța: „Romanian far-right candidate leads in first round” (Reuters). The Guardian titra: „Shock result as outsider tops Romanian presidential vote” (The Guardian).
În România, însă, tonul era altul. Adevărul încerca să minimalizeze: „Rezultat surprinzător, dar incert” (Adevărul), iar Digi24 formula ca de obicei: „Alegeri cu suspans, România între democrație și extremism” (Digi24).
Spaima mafiei se vedea și în reacția acoperiților din presă. Editorialiștii care, până ieri, îl ignorau pe Georgescu, astăzi îl pictau ca pe o combinație între Căpitanul de la 1937 și Putin de la Kremlin. Etichetele curgeau: „extremist”, „omul Moscovei”, „pericol pentru Europa”.
Dar adevăratul pericol pentru mafie era altul: că Georgescu putea să scuture masa la care se împărțeau contractele.
Soluția: CCR anulează alegerile
Și cum mafia nu suportă necunoscutul, soluția a venit repede: Curtea Constituțională a anulat alegerile.
Pe 6 decembrie 2024, Curtea a dat verdictul. Motivul oficial: influență străină, manipulare, fake news. Motivul real: nu trebuia lăsat un intrus să atingă butoanele.
Reuters scria: „Romanian court annuls election citing Russian meddling” (Reuters). BBC comenta: „O lovitură dată democrației fragile a României” (BBC).
În presa românească, titlurile au sunat ca o slujbă de înmormântare cu cor de bocitoare. Digi24 titra: „Alegerile anulate, democrația salvată” (Digi24). Antena 3 spunea pe față: „CCR a pus capăt manipulărilor rusești”.
Curat constituțional, monșer!
Strada: protestele și circul ipocrit
A doua zi, poporul a ieșit în stradă. Progresiștii urlau: „Ni s-a furat Europa!”, fluturând steaguri albastre, pancarte desenate și lozinci copiate de pe Twitter.
Suveraniștii, cu logica lor proprie, strigau: „Vrem turul doi înapoi!”, deși turul unu fusese șters cu buretele.
The New York Times scria ironic: „Romanian protesters demand second round of elections that was never held” (NYT). Euronews formula mai diplomatic: „România, între stradă și urne după anularea alegerilor” (Euronews).
Imaginea era clasică: progresiștii visau la banane și city-break-uri, suveraniștii cereau un tur de scrutin imaginar, iar mafia privea relaxată spectacolul din lojă.
Progresiștii europeni – banane, blugi și vacanțe de lux
Când s-au anunțat noile alegeri pentru primăvara lui 2025, progresiștii au ieșit primii la rampă. Cu pancarte colorate, cu lozinci europene, cu live-uri pe Instagram și TikTok.
La Timișoara, scena a fost antologică. Mulțimea striga:
– „Vrem banane! Vrem blugi! Vrem vacanțe de lux!”
Nu mai era vorba de salarii, pensii sau spitale. Era vorba de luxul imaginar, de visul occidental vândut la bucată. Influențerii, cu cafe latte bio în mână, transmiteau live cu hashtaguri: #EuropaNeSalvează #NicușorPreședinte.
În mentalul colectiv progresist, votul nu era despre viitorul României, ci despre city-break-ul de la Lisabona și cardul de reduceri la Zara.
Euronews relata despre entuziasmul pro-european: „Nicușor Dan, candidatul progresist, atrage tinerii urbani cu promisiuni de modernizare și apartenență europeană” (Euronews).
Suveraniștii patrioți – subvenții și TikTok
De partea cealaltă, suveraniștii patrioți. Un amestec ciudat de țărani cu subvenție APIA, pensionari cu drapel la piept și tineri pe TikTok. Ei nu citeau programe electorale. Ei urmăreau live-uri cu tiktokeri care plângeau, urlau, cereau like-uri și cadouri virtuale.
– „Fraților, ni s-a furat turul doi!”, striga un influencer cu lacrimi false.
– „Jos Bruxelles! Jos globalismul!”, răcneau alții.
Dar totul era pe verticală, cu inimioare și aplauze virtuale. Și, când se stingea live-ul, întrebarea rămânea aceeași: „Dar subvenția pe motorină intră luna asta?”.
Patriotismul lor era mare cât ecranul telefonului. Dincolo de asta, se rezuma la bani gratis și promisiuni deșarte.
Alegerile din mai 2025 – „Nu va fi ușor, va fi Nicușor”
Finala a fost clară: Nicușor Dan vs. George Simion. Un progresist cu față de olimpic și un suveranist cu gura mare.
Nicușor a câștigat. Presa aplauda, Timișoara delira, Bucureștiul striga lozinci. „Nu va fi ușor, va fi Nicușor!” a devenit mantra națională.
Croitoreasa, profesorul, magistratul, pensionarul – fiecare și-a pus speranța în noul președinte. Influențerii făceau selfie-uri, iar televiziunile vorbeau despre „o nouă eră”.
Reuters titra: „Pro-European candidate Nicușor Dan wins Romanian presidency” (Reuters). Euronews: „Nicușor Dan promises reforms and closer EU ties” (Euronews).
Toamna trezirii – facturile nu mint
Dar realitatea nu se joacă cu iluziile. Și a venit toamna.
Croitoreasa care visa Lisabona a primit factura la gaz. Triplată. Profesorului i s-a dublat norma, dar i s-a micșorat salariul. Magistratul s-a trezit cu pensia specială tăiată. Pensionarul a descoperit că vârsta de pensionare a ajuns mai sus decât speranța lui de viață.
Influențerii, care făceau propagandă gratis, acum plângeau pe Instagram: „Ne-au trădat!”.
Și tot poporul, care în mai urla „Nu va fi ușor, va fi Nicușor!”, acum oftează: „Nu mai avem bani nici de Sibiu, darămite de Lisabona.”
Ipocrizia românească – „Am știut, dar trebuia să merg cu turma”
Aici e cheia satirică a nației. Românul nu recunoaște niciodată că a fost prost. Nu spune „am greșit”. Spune cu aer superior: „Am știut eu, dar trebuia să merg cu turma.”
Așa se maschează prostia în inteligență. Așa se spală greșelile în „strategie”. Și așa, an de an, poporul își construiește o mască nouă, dar cu aceleași riduri sub ea.
Concluzie CBCRO – când vine adevărata trezire
România nu se va trezi din prostie doar prin facturi sau prin alegeri. Adevărata trezire vine atunci când românul înțelege că nici Europa, nici Rusia, nici Nicușor, nici Simion nu-l salvează.
Când românul va înțelege că demnitatea și luciditatea sunt armele lui, atunci prostia nu va mai fi sport național.
Până atunci, „curat deșteptare, monșer!”. Prostia e veșnică, doar prețurile se schimbă.
