Cum ajungi să ucizi cu acte-n regulă în România, criminalii au arme. Femeile au doar noroc – dacă scapă.
Robert Lupu a împușcat o femeie însărcinată în fața copilului ei. Apoi s-a sinucis. Nu, nu e serial Netflix. E România reală. Avea două arme letale. N-avea permis. N-avea voie. Dar avea „relații”.
Cum le-a obținut? Nu se știe oficial. Sau mai bine zis, se știe, dar nu interesează pe nimeni: probabil cu un telefon, o pilă, o aprobare de la „un băiat din sistem”. Cam așa se obține tot în țara asta – cu tupeu, bani și amici în poliție.
Cum se dă un permis de armă în România?
Pe hârtie, e simplu: evaluare psihologică, cazier curat, cursuri, poligon.
În realitate, dacă ai bani și relații, îți trec și sindromul borderline și condamnările externe. Comisiile nu văd nimic. Se numește „ochi închiși pe bază de recomandare”.
Polițiștii nu verifică în profunzime condamnările din afară – doar dacă presa le dă în față. Și chiar și atunci… „nu era trecut în sistem”.
Cine a mai fost pe listă? Boldea. Boureanu. Niciunul n-a fost vreodată tras la răspundere.
În 2011, Mihail Boldea – deputat în funcție – obținea permis de armă trimițând altă persoană în poligon. Un fals grosolan, tolerat. Știau toți. Polițiști, instructori, colegi. Nimeni n-a zis nimic.
Cristian Boureanu, fost deputat PDL, condamnat pentru ultraj după ce a lovit un polițist. Azi e acuzat de agresiune sexuală. Încă liber. Nici urmă de interdicție, nici control judiciar, nimic. Doar „anchetă în curs”.
Și da, în 2011, cei doi erau colegi în Parlament. Probabil s-au și felicitat reciproc pentru „realizările” legislative. Astăzi, sunt doar două simboluri ale bărbăției toxice cu permis politic.
Poliția? Curată ca lacrima. Așa zic ei.
Dacă întrebi oficial, totul a fost legal. Toate documentele în regulă. Nimeni nu știe cum Lupu avea două arme letale. Nimeni nu vrea să afle cum Boureanu sau Boldea au trecut evaluări. Poate că au făcut elevații morale pe WhatsApp. Sau poate că, pur și simplu, sistemul e complice.
Alte cazuri la indigo
- În 2021, un polițist din Argeș a tras cu arma în soția sa. Avea permis, deși existau plângeri.
- În 2023, un bodyguard din Iași, fost pușcăriaș, a împușcat o fată într-un club. Avea armă legală.
- În 2024, un primar din Teleorman a amenințat un jurnalist cu pistolul la el în curte. Amenda? 500 lei.
Ce au în comun? Sistemul le-a dat arme. Victimele au primit tăcere.
Masculul superior post-2000
E o specie aparte: bărbat cu bani, mașină de lux, costum mulat și Facebook plin de „citate motivaționale” despre femei „care trebuie puse la punct”.
Lupu posta cu o săptămână înainte: „Păcatele unei femei însărcinate nu se uită.”
Boureanu? Era între partide și petreceri, când bătea polițiști.
Aceștia nu sunt „accidente”. Sunt produsul unei culturi patriarhale întreținute cu tăcere. Statul român tolerează, încurajează și răsplătește astfel de specimene.
România nu e în război. Dar femeile sunt.
În fiecare zi. În fiecare relație în care sunt controlate, urmărite, amenințate, mințite. În fiecare dosar penal neterminat. În fiecare ordin de protecție care e doar o foaie. În fiecare glonț care n-ar fi trebuit să ajungă acolo.
Ce e de făcut?
1. Transparentizarea permiselor de armă. Să știm cine le are, ce cazier are și cum le-a luat.
2. Excluderea automată a celor condamnați sau acuzați de violență. Nu mai vrem „anchetă în curs”.
3. Răspundere penală pentru polițiștii care aprobă cu ochii închiși.
4. O bază de date publică, accesibilă victimelor, cu privire la agresorii cu armă.