Următoarea criză va fi radioactivă – și deja a început cu decizia Germaniei de a ceda în fața presiunii nucleare europene, în timp ce Rusia încasează și China planifică.
Când am trecut de la independență energetică la obediență atomică
Următoarea criză va fi radioactivă. Nu va avea sirene, dar va avea facturi. Când Germania a anunțat pe 20 mai 2025 că nu se va mai opune includerii energiei nucleare ca parte integrantă a politicii verzi europene, presa germană a vorbit despre reconciliere cu Franța. Dar ce n-a spus nimeni este că Europa a intrat oficial, în mod tăcut, într-o nouă dependență fatală: uraniul îmbogățit.
Uniunea Europeană, furnizor de iluzii. Rusia, furnizor de combustibil
Conform datelor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, în 2024, Rusia (Rosatom) controla în continuare peste 40% din capacitatea globală de îmbogățire a uraniului. China investește masiv prin CNNC și devine rapid lider la reactoare de nouă generație. UE? Depinde de Urenco (un consorțiu parțial german, dar mic comparativ), iar Franța abia poate acoperi cererea internă.
Germania a ieșit din nuclear în 2011. Acum reintră, dar fără propriile instrumente. Asta înseamnă că va cumpăra. Dar de unde? Exact: Rusia încasează, China planifică.
Cifrele unui viitor eșec energetic
- Rosatom: 40-45% din capacitatea globală de îmbogățire
- China: peste 20 de reactoare în construcție simultană
- SUA: dependentă până recent de combustibil rusesc (în ciuda sancțiunilor)
- UE: doar 3% din extracția globală de uraniu, <10% din îmbogățire
Toate țările europene care investesc în nuclear (Polonia, Olanda, Slovacia, chiar Belgia) nu pot funcționa fără uraniu îmbogățit din est.
Francezii construiesc, nemții cumpără. Rușii zâmbesc.
Cancelarul Friedrich Merz spune că Germania vrea să fie “pragmatică”. Traducere: acceptă energia nucleară atâta timp cât altcineva se murdărește pentru ea. Franța construiește, Germania consumă. Rusia încasează.
UE vorbește despre suveranitate strategică, dar importă de la Moscova combustibil nuclear, în timp ce interzice importul de caviar.
Până atunci, cheltuim banii proștilor pe înarmare împotriva unuia de care depindem energetic. Ipocrizia merge până acolo încât avem un război militar cu partenerii noștri economici. Plătim pentru arme ca să ne opunem unui furnizor de care nu ne putem lipsi. Totul pentru îndatorare și control.
Blackoutul nu va anunța. Va cădea.
Următoarea criză va fi radioactivă. Nu va fi anunțată la burse, ci la întreruperea furnizării. La fel cum nimeni n-a vrut să-l creadă pe Roubini în 2006, nimeni nu vrea să recunoască azi că un blackout nuclear e mai probabil decât o criză bancară. Dacă Rusia sau China decid să oprească robinetul de uraniu îmbogățit, jumătate din reactoarele europene vor intra în standby. Inclusiv cele franțuzești. Inclusiv cele pe care Germania le va susține financiar, indirect.
Asta nu e geopolitică. E matematică atomică.
Epilog:
Europa, împreună cu Germania, intră din nou într-un sistem de dependență critică. De data aceasta, nu cu gazul. Ci cu uraniul. Următoarea criză va fi radioactivă, iar factura ei nu va veni în euro, ci în întuneric.
Nimeni nu va vedea venind o pană de curent geopolitic. Dar ea va veni.