URSS n-a murit. A fost doar internată.
Consilierul prezidențial Anton Kobyakov susține că Uniunea Sovietică „există juridic”. Nu, nu e o glumă, ci o radiografie a unei patologii de stat. URSS n-a fost dizolvată, doar tranchilizată. A intrat în comă indusă în 1991, a fost transferată pe terapie ideologică, iar acum, în plină convalescență geopolitică, Kremlinul o scoate la plimbare în căruciorul propagandei. Dar nu spre cimitirul istoriei, ci spre frontul unei noi ordini mondiale în care diagnosticul este expansionism, iar tratamentul: războiul.
Resuscitarea juridică a unui cadavru geopolitic
Kobyakov afirmă că dizolvarea URSS a fost ilegală. Că lipsa unei decizii explicite din partea Congresului Sovietelor înseamnă că Uniunea Sovietică, de fapt, n-a murit. E ca și cum ai spune că pacientul nu poate fi declarat mort pentru că n-a semnat personal certificatul de deces.
Această resuscitare juridică este mai puțin despre drept și mai mult despre dreptul forței. Nu e un demers academic, ci o manevră militară cu pretext legal.
„Uniunea Sovietică continuă să existe în sens juridic… deoarece procedura dizolvării a fost încălcată” – Anton Kobyakov, Forumul Juridic de la Sankt Petersburg, 2025.
„URSS a fost succedată legal de Federația Rusă și alte state, recunoscute internațional. Disoluția a fost validă și ireversibilă.” – Prof. William Pomeranz, Director adjunct, Kennan Institute, Wilson Center.
Propaganda Kremlinului: terapia prin nostalgie
Rusia lui Putin are nevoie de mituri. Unul dintre ele este URSS. Nu ca utopie comunistă, ci ca hartă incompletă. De la Crimeea la Tiraspol, de la Donețk la Kazahstan, orice colț de fostă republică devine, în limbajul Kremlinului, parte dintr-un trup mutilat care trebuie reîntregit.
Această nostalgie geopolitică este tratată cu perfuzii de minciuni: că URSS trăiește, că NATO e o amenințare, că istoria trebuie rescrisă. Propaganda devine fizioterapie: îi reînvață pe ruși să meargă… pe urmele imperiului.
„Popoarele fostei URSS trăiesc încă în același spațiu istoric și politic. Aceasta este realitatea noastră.”
Vladimir Putin, discurs la Duma de Stat, 2022.
„A considera dizolvarea URSS nevalidă înseamnă a respinge toate principiile dreptului internațional postbelic.” – Thomas Grant, Cambridge University, expert ONU în recunoaștere de state.
Simptomele recidivei: pregătirea pentru război total
Când un consilier de rang înalt spune că Moldova e parte a URSS, nu face doar o declarație academică. Desenează harta următorului conflict. Kremlinul sondează reacțiile. Își pregătește doctorii de front, adică generalii. Și, mai ales, își pregătește pacienții: populația rusă. Pentru un nou tratament de șoc – mobilizarea totală.
Putin nu mai vrea pace. Vrea diagnostic alternativ: că războiul e tratament. Că invazia e vindecare. Că Ucraina, Moldova, Georgia sunt organe vitale care trebuie „readuse la loc”.
Document ONU: Rezoluția 2623 (2022) – condamnă recunoașterea regiunilor separatiste și reafirmă suveranitatea Ucrainei.
Document istoric: Acordurile de la Belovezha (1991) – semnate de Rusia, Ucraina și Belarus, recunoscând sfârșitul URSS.
Prognostic rezervat pentru Europa
Kobyakov spune ce Kremlinul gândește: că Occidentul nu are legitimitate să intervină. Că totul este o afacere internă. E retorica unui imperiu bolnav care confundă boala cu dreptul la a contamina.
Europa nu mai are luxul ironiei. Nu mai poate zâmbi la delirul pseudo-juridic al Rusiei. Când un stat își revendică trecutul ca pretext pentru a distruge prezentul vecinilor, e timpul să înțelegem: istoria se repetă, dar nu sub formă de farsă, ci sub formă de invazie.
URSS a fost intubată, dar n-a fost deconectată
URSS-ul despre care vorbește Kobyakov nu e o ficțiune. Este o umbrelă sub care se ascunde foamea imperială a Rusiei. Nu e vorba despre trecut, ci despre viitorul pe care Kremlinul vrea să-l impună.
URSS nu a murit. A fost doar intubată. Acum a deschis ochii. Și are în mâini hărți, nu flori. Sub halatul ideologic, poartă epoleți.