Ironia maximă? Presa care până ieri poza în apărătoarea valorilor europene, în promotoarea progresului și a globalismului de vitrină, presa muceferilor progresiști care repetau că „România e bine”, s-a trezit acum rostind exact cuvintele pe care le spune, de ani de zile, Călin Georgescu: România nu este săracă prin lipsă de resurse, ci prin furt sistematic și prin incapacitatea statului de a-și proteja cetățenii. Aceasta este trădarea: nu a României, ci a propriei lor propagande.
Două Românii, aceeași umilință.
Există două Românii. Una pe care progresiștii o arată lumii: București, Cluj, Sibiu, Oradea – orașe cu mall-uri pline, clădiri de birouri în sticlă, cafenele aglomerate, firme de IT cu salarii peste medie. Și există România reală: satele pustii din Oltenia, pensionarii care își numără medicamentele, muncitorii care fac naveta zilnic pe drumuri distruse, tinerii care își iau lumea în cap pentru a spăla farfurii în Occident.
Raportul confirmă această fractură: în București-Ilfov rata sărăciei este de aproximativ 12%, în timp ce sudul Olteniei urcă la un nivel de 40–45%. Asta nu înseamnă că „România este cea mai săracă”, ci că România este cea mai polarizată. Dar un titlu care spune „România are cele mai mari decalaje sociale din UE” nu vinde. În schimb, umilința cu „cea mai săracă” face trafic și lovește în moralul național.
PIB dublu față de Bulgaria, dar copii flămânzi.
România are un PIB dublu față de Bulgaria: peste 330 de miliarde de euro în 2024, față de aproximativ 90 de miliarde la vecini. Salariul minim net în România a depășit 400 de euro, în timp ce la bulgari se situează în jur de 350. Industria auto românească produce sute de mii de vehicule anual, exporturile IT cresc de la an la an, iar producția agricolă, chiar lovită de secetă și importuri, rămâne una dintre cele mai mari din Europa.
Și totuși, aproape 34% dintre copiii români sunt expuși sărăciei. Aceasta este drama reală: un stat care produce, dar nu reușește să-și hrănească viitorul. Aceasta este rușinea pe care niciun titlu bombastic nu o explică.
De ce acest titlu? Cui servește?
Este mai comod să spui „România e cea mai săracă” decât să spui „România are cel mai mare jaf economic din UE”. Este mai simplu să arunci vina pe „poporul leneș” decât să explici cum resursele sunt exportate pe nimic, cum contractele de energie, infrastructură sau sănătate sunt semnate în defavoarea statului, cum profiturile marilor multinaționale pleacă în afara țării, în timp ce micul producător local este strangulat de taxe și birocrație.
Această narațiune servește două tabere aparent opuse, dar de fapt complementare. Pentru Rusia, România „cea mai săracă” este argumentul perfect că integrarea în UE și NATO a adus doar eșec. Pentru progresiștii globaliști, aceeași etichetă este un bici psihologic: „vezi că ești ultimul din clasă, stai cuminte și nu cere mai mult”. În ambele cazuri, rezultatul este același: un popor resemnat și docil.
Călin Georgescu și adevărul incomod.
De ani de zile, Călin Georgescu spune același lucru: România este bogată în resurse, dar sărăcită prin furt și prin lipsa de suveranitate economică. A fost batjocorit, marginalizat, numit „putinist”, „extremist”, „conspiraționist”. Și totuși, exact presa care l-a demonizat se vede astăzi obligată să admită, forțată de statistici, ceea ce el a spus constant: România nu este cea mai săracă pentru că nu are, ci pentru că i se fură.
Când muceferii progresiști repetă fără să-și dea seama cuvintele lui Georgescu, înseamnă că masca a căzut. Realitatea nu mai poate fi ascunsă sub covorul propagandei.
Copiii, adevărata rușine.
Dacă presa ar fi onestă, titlul ar fi altul: „Un copil din trei trăiește în sărăcie în România”. Asta ar muta discuția către soluții: programe de masă caldă, transport școlar real, infrastructură educațională, medici de familie și stomatologi pentru copii, sprijin pentru părinți. Dar acest tip de titlu obligă la politici publice și responsabilitate, pe când „cea mai săracă țară” nu obligă pe nimeni la nimic. Este doar o etichetă rușinoasă, care circulă bine și aduce clicuri.
România nu e săracă. România e furată.
Diferența este esențială. România are pământ, are apă, are resurse naturale, are oameni harnici. Ceea ce îi lipsește este statul care să protejeze aceste bogății. În loc de investiții serioase în producție locală, avem importuri masive. În loc de contracte echitabile, avem concesiuni pe 30 de ani care lasă în țară doar firimituri. În loc de o fiscalitate care să încurajeze capitalul românesc, avem taxe sufocante pentru micul antreprenor și privilegii pentru monopoluri.
Nu Bulgaria stă mai bine. Stau mai bine doar rețelele care au transformat România într-un teren de pradă.
Concluzie.
„România, cea mai săracă din UE” nu este o realitate, ci o insultă. O etichetă menită să ne țină capul plecat și să acopere adevărul: România nu e ultima din clasă, ci copilul pus intenționat în ultima bancă pentru ca ceilalți să nu vadă că e, de fapt, cel mai talentat.
Și aici se află miza. Când până și presa muceferilor progresiști ajunge să repete cuvintele lui Călin Georgescu, înseamnă că adevărul a devenit imposibil de ascuns. România nu e săracă, România e furată. Și asta nu o mai poate nega nimeni.
