În anii ’70-’80, Combinatul Siderurgic Galați era simbolul puterii economice a României, o fortăreață a oțelului și o minune industrială a regimului Ceaușescu. Astăzi, însă, din acel colos a rămas doar o ruină, cu PR modern și datorii mascate sub termeni de „restructurare”, reprezentând o istorie de 60 de ani de jaf acoperit cu nepăsare. Acest articol CrossBorder ChroniclesRo spune pe nume: cine, când și cum a prăduit combinatul, de la directori comuniști transformați în milionari, la polițiști care făceau escortă TIR-urilor încărcate cu fier furat. Aceasta nu e doar o anchetă; e autopsia unei țări care a murit economic cu fiecare șină vândută la negru.
Combinatul Siderurgic Galați 1960–1989: O țară ridicată pe furnale
Când Ceaușescu a vrut să bată Occidentul cu oțel românesc
- Combinatul Siderurgic Galați a fost proiectat ca piesă strategică a independenței naționale.
- Flux industrial complet: cocserie, furnale, laminoare, țevi, tablă vopsită și zincată.
- Peste 20.000 de muncitori, exporturi în URSS și Europa.
- Orașul Galați a crescut în jurul combinatului: cartiere, școli, spitale, cinematografe muncitorești.
Era o fabrică, dar și un proiect ideologic. Omul nou al socialismului se turna odată cu oțelul.
TRANZIȚIA SAU JAFUL CU STILOU ȘI FACTURĂ (1990–2001)
De la „libertate” la libertinaj economic: cine-a prins, a luat
- Directori comuniști au devenit „investitori” cu acces la fluxuri secrete.
- S-au vândut utilaje, fier, contracte. Facturi fictive, firme-fantomă, „modernizări” de fațadă.
- Unii au fugit în Nisa, alții în Elveția, alții în Apuseni cu vile și generatoare proprii.
Factura unică, dar profitul înmulțit: cu o hârtie, 4 TIR-uri
- Agenții de pază ieșeau cu 10.000 dolari pe tură.
- Macaragiii erau plătiți direct de evazioniști.
- Se transportau 3-4 loturi pe aceeași factură. Nimeni nu întreba. Toți luau.
Când polițiștii și contabilii au devenit complici
- Poliția economică proteja „marfa”. ANAF-ul anunța controalele din timp.
- Procurorii mâncau la masă cu „furnizorii” de evaziune.
“Toți au participat. Jaf generalizat. Și nimeni n-a răspuns.”
JUSTIȚIA OARBĂ CU OCHII ÎN FARFURIE (1990–2000)
Corupția organizată: când hoțul, paznicul și judecătorul beau la aceeași masă
- Procurori? Invitați la vânătoare de către firmele care furau.
- Șefii DGFP? Parteneri de tenis cu „băieții cu fierul”.
- Judecători? Respingeau sesizări pe motiv că „nu există prejudiciu demonstrat”.
„La Combinatul Siderurgic Galați, în anii ’90, tabla pleca mai repede decât pleca o minciună din gura unui politician.”
România nu avea instituții, avea complicități cu ștampilă.
PRIVATIZAREA PE UN LEU: MITTAL ÎNTRĂ ÎN SCENĂ (2001–2019)
Când Combinatul Siderurgic Galați a fost vândut pentru un dolar și o poză cu zâmbet
- Guvernul Năstase semnează cu ISPAT International (Lakshmi Mittal).
- Promisiuni de investiții, protejarea locurilor de muncă. Toate uitate.
Eficientizare = Concediere în masă
- Zeci de mii de muncitori trimiși acasă.
- Secții închise. Capacități casate.
- Externalizări către firme-căpușă.
PR-ul mergea, realitatea moare. Se producea din ce în ce mai puțin. Dar imaginea era lucioasă.
LIBERTY STEEL: TĂCEREA VERDE A DATORIILOR (2019–2025)
Promisiunea reindustrializării, dar cu fonduri europene și datorii
- 2019: Liberty Steel preia combinatul. Promite „industrie verde”.
- 2024: Combinatul intră în concordat preventiv. Datorii de peste 1 miliard €.
- Peste 1.200 de creditori. Salariați neplătiți. Furnal repornit „cu speranță”.
2025: Reluarea producției anunțată în 7 cuvinte pe Facebook
„Liberty Galați a început să producă oțel.”
Realitatea? Furnal 5 abia respiră. Viitorul e o poză.
CE URMEAZĂ? UN CARTIER ÎN LOC DE FURNAL
- Se vorbește despre „parcuri industriale”, „centre multifuncționale”, „reconversii”.
- Terenurile combinatului sunt tentante pentru imobiliare.
- Presa locală tace. Politicienii zâmbesc.
„Din fontă s-a făcut beton. Din muncitori s-au făcut ospătari. Din colos a rămas o glumă.”
CONCLUZIE CBCRO
Combinatul din Galați nu a murit din greșeală. A fost ucis cu bună știință, bucată cu bucată. De „băieți deștepți”, de birocrați cu ștampilă, de judecători obedienți și polițiști de buzunar.
Astăzi, moștenitorii jafului locuiesc în vile, investesc în artă sau politică. Dar nimeni nu întreabă: cu ce bani?
România nu a fost jefuită. România s-a lăsat jefuită. Și a aplaudat în timp ce-i erau furate și cuptoarele, și viitorul.
