Milioane furate cu acoprerire în servicii

O fraudă de milioane, prescrisă în liniște

Pe 3 octombrie 2025, Tribunalul București a închis unul dintre cele mai mari dosare de fraudă fiscală din istoria pieței românești de tehnologie.
Prejudiciul: 173.766.258 lei, echivalentul a peste 38,6 milioane de euro.
Vinovații? Cunoscuți, dar necondamnați.
Faptele? Reținute, dar prescrise.

Frauda, anchetată timp de peste un deceniu, a implicat trei dintre cele mai importante companii IT&C din România: RHS Company, Scop Computers și Romsoft – Depozitul de Calculatoare.
Ele au construit, între 2008 și 2011, un circuit comercial fictiv pentru a obține rambursări ilegale de TVA.
O rețea de afaceri aparent legale, dar perfect calibrate pentru a stoarce bugetul public.
Când statul s-a prins, era prea târziu.
Firmele erau în insolvență, conturile goale, iar oamenii, intangibili.

Cum s-a născut jaful de milioane al României

La sfârșitul anilor 2000, România trăia febra digitalizării.
Ministerele cumpărau calculatoare, servere și licențe, piața IT creștea exponențial, iar distribuitorii mari deveniseră adevărați coloși economici.
RHS Company, condusă de Dragoș Alexandru Popescu, era atunci lider de piață, cu o cifră de afaceri de peste 90 de milioane de euro.
Scop Computers, a lui Alexandru Vișan, raporta vânzări de 107 milioane în 2008.
Romsoft, deținută de Virgiliu Răducanu, administra „Depozitul de Calculatoare”, una dintre cele mai mari rețele IT din țară.

Dar în spatele succesului comercial se ascundea o schemă complexă:
un carusel de facturi fictive, prin care TVA-ul era dedus și rambursat pe livrări care n-au existat niciodată.
Serviciile erau „monitorizare GPS pentru convoaie comerciale din Irak și Siria”.
Sună sofisticat, dar era doar o legendă birocratică.

Romsoft factura către RHS, RHS către Scop, iar Scop către firme-fantomă care „exportau” serviciile.
Pe lanțul de documente, totul părea legal.
În realitate, niciun server n-a fost livrat, niciun camion n-a trecut granița.
Statul rambursa TVA-ul, iar banii se retrăgeau rapid din conturi, cash sau prin companii offshore.

Primele suspiciuni: ANAF descoperă golul din sistem

În 2012, inspectorii Gărzii Financiare și ai ANAF încep să observe anomalii.
Companiile implicate declarau exporturi în Orientul Mijlociu, dar nu existau dovezi fizice: lipsă de documente vamale, lipsă de transporturi, lipsă de bunuri.
„Exporturi virtuale”, le-au numit atunci anchetatorii.

În martie 2012, Ziarul Financiar anunță intrarea în insolvență a RHS Company, iar Wall-Street.ro publică o anchetă detaliată despre o posibilă fraudă de proporții între marii distribuitori IT.
Prejudiciul calculat la acel moment: 161 milioane lei.

Cazul este preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, apoi transferat la DNA.
În 2014, procurorii anticorupție încep urmărirea penală.
Un an mai târziu, apar primele acuzații oficiale.

Comunicatul DNA din 2015: schema iese la lumină

Pe 27 martie 2015, DNA publică un comunicat oficial, citat de Agerpres și presa centrală, care explică mecanismul exact.

„În perioada 2008 – 2011, inculpatul Răducanu Virgiliu, împreună cu ceilalți inculpați, în calitate de administratori ai unor societăți comerciale din domeniul IT, a constituit un grup infracțional organizat care a acționat coordonat în scopul fraudării bugetului general consolidat al statului.”

„Inculpații au creat circuite fictive interne de achiziție-livrare a unor bunuri și servicii, transferând și retrăgând sume de bani din conturile bancare în baza unor justificări nereale.”

Procurorii îi acuză pe:
– Virgiliu Răducanu, director general al Romsoft – Depozitul de Calculatoare,
– Dragoș Alexandru Popescu, acționar la RHS Company,
– Alexandru Vișan, administrator la Scop Computers,
– Dan Flutur și Marin Ștefan, colaboratori în circuitul comercial.

„Prin aceste demersuri, inculpații au creat un prejudiciu bugetului de stat de 173.766.258 lei (38,6 milioane euro).”
DNA, comunicat oficial 2015

În același document, procurorii precizează că RHS Company și Scop Computers au fost citate ca părți responsabile civilmente, iar sechestrul asigurător a fost extins asupra bunurilor și conturilor tuturor inculpaților.

Circuitul banilor: cum se spălau milioane prin facturi

Documentele analizate de anchetatori arată o operațiune dublă: evaziune fiscală și spălare de bani.
În paralel cu circuitul fictiv al TVA-ului, inculpații au creat o rețea de retrageri masive de numerar din conturile firmelor.
Sumele erau transferate către companii din străinătate, în baza unor servicii „de consultanță” sau „mentenanță IT” fără corespondență reală.
Când băncile cereau explicații, răspunsul era mereu același: „proiecte clasificate”.

De fapt, banii se întorceau în numerar.
Sumele mari erau împărțite între administratorii de firme și direcționate către companii paravan.
O parte din tranzacții au fost descoperite de inspectorii fiscali și raportate la DNA, care a confirmat ulterior că „scopul unic era golirea conturilor societăților administrate”.

Scenariul cu generalii SIE: umbre și blocaje

În faza de judecată, povestea a căpătat o turnură absurdă.
Doi dintre inculpați au declarat în fața instanței că au fost ofițeri activi ai Serviciului de Informații Externe (SIE).
Unul susținea că are grad de general și că proiectul GPS în Irak era o operațiune de protecție a convoaielor comerciale, sub acoperire.
Instanța a cerut SIE să confirme.
Serviciul nu a transmis niciun răspuns.
SRI și SPP au fost informate, dar niciuna dintre instituții nu a acceptat declasificarea informațiilor.

Judecătorii notează ulterior în motivare:

„Presupusa activitate în sfera informațiilor a servit drept legendă comercială pentru justificarea unor operațiuni financiare fictive.”

De la acel moment, procesul s-a blocat.
Anii au început să curgă, iar frauda a fost îngropată sub amânări succesive.

De la condamnare la prescriere

Prima sentință, în 2015, a adus pedepse cu executare.
Dragoș Popescu a primit 5 ani de închisoare, ceilalți între 3 și 6 ani.
Dar în apel, ritmul s-a oprit.
Expertizele contabile s-au refăcut, completurile s-au schimbat, martorii s-au pierdut.
După aproape zece ani de procese, Curtea de Apel București a constatat că termenul de prescripție generală a fost depășit.

Hotărârea finală:
faptele există, prejudiciul este real, dar răspunderea penală a dispărut.
Justiția a închis dosarul, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 586/2016 și 297/2018, care au modificat regimul termenelor de prescripție.

Ce a rămas dintr-o fraudă uriașă

Astăzi, prejudiciul nu mai poate fi recuperat.
RHS Company și Scop Computers sunt în faliment, Romsoft e radiată, iar inculpații trăiesc liberi.
Dragoș Popescu activează în consultanță IT și cybersecurity,
Alexandru Vișan organizează evenimente economice și conferințe de digitalizare,
Virgiliu Răducanu s-a retras la Iași.
Niciunul nu a fost executat silit.
ANAF a confirmat pentru CBCRO News că „nu mai există bunuri valorificabile, iar creanțele sunt prescrise fiscal”.

România care se prescrie singură

Cazul RHS–Scop–Romsoft este mai mult decât o fraudă.
E o radiografie a unui stat care uită deliberat.
Un mecanism prin care birocrația devine alibi și timpul devine complice.
Între 2019 și 2025, peste 2.000 de dosare economice au fost închise prin prescripție.
Furturile nu se mai șterg cu mita, ci cu calendarul.

România n-a pierdut doar bani.
A pierdut credibilitatea ideii că justiția poate învinge corupția.
În acest dosar, totul s-a făcut „corect”: anchete, rapoarte, procese, condamnări, apeluri.
Și totuși, nimeni nu plătește.
Un sistem care funcționează perfect în teorie, dar se autodistruge în practică.